poezia

negasind cuvinte... punem un smyle. ne e frica sa spunem... si trimitem o inimioara.cand e on-line reactionam la fel ca si cum acea persoana e langa noi. nu stam pe ganduri si apasam enter, doar pentru ca degetele au invatat aceasta tasta. in loc de cuvinte trimitem un link, unde totul e spus deja. recunoastem un om dupa statusul pe care il are. credem ca cunoastem oamenii, uitand ca asta e doar in lumea virtuala.o lume in care zambetul nu mai conteaza,o lume in care poti spune ca totul e in ordine cu toate ca nu e adevarat si toti sa te creada. noi traim, invatam, lucram,mergem cu tranvaiul... pentru ca atunci cand vine noaptea, sa ne intoarcem in aceasta lume.o lume ce o construim singuri. o lume in care prietenii incap intr-o singura lista, in care poti sa stergi un om din viata cu o simpla tasta delete. e atat de banal si simplu...
am furat din castronu cu libertate cu polonicu,de asta nu m-am considerat nici o dată lipsită de ea.

vineri, 23 iulie 2010

castelul

Iata ca azi eu ies din acest castel,
Las durerea,tristetea si bucuria in el.
Am fost o papusa…o jucarie eu pentru tine,
Ai creat o lume in care nui loc pentru mine.

Mi-ai ales prietenii dupa bunul tau plac.
Tu ai ales pentru mine ce trebuie sa fac
Libertatea mi-ai furat-o dinadins,
Si nu stiai tu eu cite nopti am plins.

Stau singura si ma privesc in oglinda…
Unde-a ajuns acea fata din mine timida.
Am devenit o jucarie scumpa pentru tine,
Cu toate astea tu te joci iar cu mine.

Azi nu mai vreau sa fiu marioneta ta…
In acest palat ingheata inima mea.
Si astazi sint aici pentru ultima noapte,
Iar mine plec…eu vreau libertate…
Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)