poezia

negasind cuvinte... punem un smyle. ne e frica sa spunem... si trimitem o inimioara.cand e on-line reactionam la fel ca si cum acea persoana e langa noi. nu stam pe ganduri si apasam enter, doar pentru ca degetele au invatat aceasta tasta. in loc de cuvinte trimitem un link, unde totul e spus deja. recunoastem un om dupa statusul pe care il are. credem ca cunoastem oamenii, uitand ca asta e doar in lumea virtuala.o lume in care zambetul nu mai conteaza,o lume in care poti spune ca totul e in ordine cu toate ca nu e adevarat si toti sa te creada. noi traim, invatam, lucram,mergem cu tranvaiul... pentru ca atunci cand vine noaptea, sa ne intoarcem in aceasta lume.o lume ce o construim singuri. o lume in care prietenii incap intr-o singura lista, in care poti sa stergi un om din viata cu o simpla tasta delete. e atat de banal si simplu...
am furat din castronu cu libertate cu polonicu,de asta nu m-am considerat nici o dată lipsită de ea.

joi, 29 iulie 2010

nuante de rosu


Credeam că trandafirii
îmi sînt prieteni,
că şi ei mă iubesc 
la fel.

Atunci doar doream
unul din ei
doream un prieten aproape,
iar ei…m-au înţepat.

Nu mai iubesc 
trandafirii
pentru ghimpii lor
pentru că m-au rănit.

Acum florile mele preferate
sînt macii
la fel de roşii, şi…
fără spini.

deşi florile s-au schimbat
e aceiaşi nuanţă de roşu,
doar fără spini.
Publicat de la

Un comentariu:

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)