Dacă sînt eu ori vre-un actor

De te întrebi acum iubire

Dacă sînt eu ori vre-un actor

Cine ascultă-această convorbire

E om de rând s-au regizor?

Ce-ţi pasă dacă avem şi spectatori

Oricum pe scenă este locul nostru

Cît sîntem sus noi sîntem muritori

Moartea ne pare că-i un monstru.

Şi pleci grăbită. Azi  altă piesa ai

Făcînd din a mea o tragedie

Poate te-opreşti,poate mai stai

Mai zimi vreo melodie.

Opreşte-te, nu mai cînta,

Nu pierde din magie

Credeam ca dragostea e piesa ta

Dar nu a fost sa fie.

De te întrebi acum iubire

Dacă sînt eu ori vre-un actor

Cine ascultă-această convorbire

E om de rând s-au regizor?

iubesc ploaia

Iubesc ploaia,
În ea intră 
O infinitate de gînduri.
Gînduri ce mă doboară
în fiecare zi,
Gînduri ascunse 
sub ploaie....

Iubesc ploaia,
sub ea lacrimile par
nişte picături vărsate
de cer asupra 
pământului chinuit
de durerea oamenilor...
Lacrimi ascunse
sub ploaie..

între ieri şi azi

Ieri zburdam prin livada bunicii

Azi doar cu gîndul mai ajung în ea

Păşteam în micul parc bobocii,

Iar azi doar pot visa...

Ieri ascultam cum susură izvorul

Azi doar de el în gînd îmi amintesc

Cînd de-acasă pleacă fata şi feciorul

Părinţii noştri îmbătrînesc...

Ieri ne temeam de Baba Cloanţa,

Iar azi păşim pe stradă- oameni mari

Cînd moartea ne ocheşte cotoroanţa

Noi vrem să fim ştrengari....

Ieri visam  să cresc eu mare

Iar azi aş vrea să fiu copil

S-alerg din nou printre ogoare

În noaptea dulce de april...

am oprit timpul

Am oprit timpul in loc

ca să simt bataile de inima

a unui prunc fericit.

Am oprit timpul în loc

ca să simt emoţiile

unei toamne tîrzii.

Am oprit timpul în loc

ca să simt zîmbetul

unei mirese la nunta ei.

Am oprit timpul în loc

ca să simt dorul unui batrîn

de pe banca din parc.

Am oprit timpul în loc

ca să simt jocul unui copil

ce abia poate merge.

Am oprit timpul în loc

ca să gust din toate

şi nu mai ştiu unde eram...

nuante de rosu

Credeam că trandafirii
îmi sînt prieteni,
că şi ei mă iubesc 
la fel.

Atunci doar doream
unul din ei
doream un prieten aproape,
iar ei…m-au înţepat.

Nu mai iubesc 
trandafirii
pentru ghimpii lor
pentru că m-au rănit.

Acum florile mele preferate
sînt macii
la fel de roşii, şi…
fără spini.

deşi florile s-au schimbat
e aceiaşi nuanţă de roşu,
doar fără spini.

fac cunostinta

Mangaie-ma, ploaie! .. 
Tu cea care aduci seminţei 
de grîu bucurii. Azi 
Fac cunoştinţa cu picătura ta dintîi.

Îmbratisati-mă, vîntule! .. 
Cu asprele tale adieri
Din furioasa înverşunare! .. 
Fac cunoştinţă cu ziua de ieri. 

Mă scald în sărutările nebune , 
A unui plăpînd ghiocel
Din nebuna dezmierdare
Fac cunoştinţă cu a lunii asfinţit.

Spălă-mă în dragostea neţărmurită
A oceanul infinit .. 
Din durerosul zîmbet
Fac cunoştinţă cu un delfin…

Uitaţi-mi, toamna! .. 
Faceţi cunoştinţă cu mine, 
Cînd cade ultima frunză,
Şi crizanteme au înflorit.

Se naruie sub presiunea pasiunii 
Mii de vise a unui inocent copil
Cînd abia din copilărie ieşise
Încă pîlngea de greu ca un naiv.


Atinge-ma, iubire! ..
Saruta-ma, Soare! .. 
Am de gând să fur din libertate 
Să mă îmbat cu parfumul adolescenţei.

Viaţa mea e ca un foc de artificii, 
Ca stelele ce se încadrează 
în domeniul de aplicare al Oceanului! 
Atunci cînd ziua pleacă, şi noaptea vine..

Asta e soarta mea
Întreaga lume să râdă cu mine! .. 
Şi poate plânge - numai de fericire, - 
Dorinta de a crea, de a veni adevărat! 
Mi s-a împlinit...

####

Cu contur de aur a evidenţiat orizontul, 
Timida  licarire a unui mîndru licurici
Pentru el răsăritul  era aproape totul

Păcat că nu-l înţelegea şi alţi amici 

Spre soare năzuia floarea de lotus 
Picături de vise printre raze prinse

Părea-n acel loc de soart-adus

Unde alte flori visu-I nimicise.

Sub infinitul pur a unui cer albastru

Creştea sfios un negru trandafir, 

Creştea de unul singur ca un sihastru

Visînd la culoarea pură de zefir.

Sus pe cer veghează un luceafăr

Sufletele ce tind spre Dumnezeu, 

Ca flacăra plină de adevăr

Făcînd din drumul sfînt un curcubeu

Precum poeţii cântă laude în poezie

Strălucitoare  din visele lumii.

Sînt prinsă de această amnezie

În care fericirea stă ca premii. 

salut

salut,
Atit de mult timp nu am mai vorbit cu tine...
deja nu mai stiu nimik,nu mai stiu la ce te gindesti cind te scolidimineata si atunci cind fumezi prima tigara...sint sigura ca acumnu-ti mai este gindul la mine...
Iti zik pur si simplu salut...
As dori atit de mult sa privesc in okii tai... am uitat cu arata ei,
dar cind inchig okii vad din nou acele picaturi albastre ce ma priveaucu atentie si vadeam pasiunea in ei...azi o vad doar in vis,dar sper canu s-a skimbat de atunci...
Iti zik doar salut,
poate ca doresti sa intrebi daca am pe cineva?nu nu am penimeni...recunosc ca au fost multi care au incercat sa-ti ia locul darnu reuseau,era si se primea altceva...intelegi tu...nu este ceea cecautam eu caci ce cautam am gasit dar l-am pierdut din nou....amimpresia ca toti acestia nusint decit doar niste jucarii ...cum ziceaicindva si tu de mine...
Si iarasi salut,
POate ca acum nu-ti mai amintesti de mine...si poate ca nici nu-ti mai place sa privesti cerul noaptea precum o faceam cind eram impreuna...si stii nici mie nu-mi mai place caci imi rascoleste prea multe amintiri si asta ma doare...acum imi placea mai mult sa ma plimb prin ploaie,sau poate...tu nicioadata nu ai iubit nimik...
As vrea sa-ti zic doar salut...
Dar acum chiar si cuvintele ma dor...
cit de mult te-ai skimbat,si totusi ai ramas acelasi....

nu-mi lua timpul

O vară nebună
Zîmbea şi cînta
La viitor să mă gîndesc 
N-aş vrea.

El vine la toamnă
Cînd zilele sure
Zîmbetul de-o vară
O să mil fure.

trimite-mi

Trimite-mi o scrisoare odată
Cu ploaia de lumina a 
Dimineţii.
O voi păstra acolo unde
Nimeni 
Nu o va găsi. 

Trimite-mi o privire
Şi un gingaş 
Zîmbet.
De la privirile tale
Sufletu-mi e plin
Cu glasuri de viori.

Trimite-mi un salut şi 
Poate şi-un sărut
O boaghe de caldură
Trimite pentru 
Mine
Eu ţie-ţi voi raspunde
Cu a mele poezii...

holocaust

Toate aceste întimplari sînt culese de la oamenii din sat partaşi al acestui mansacru

Curgeau rîuri de sînge la vale
Pămintul sufla şi el obosit
Nemţii ne puneseră la cale
Ca fiecare evreu să fie omorît.

Bărbaţi şi femei au fost adunaţi
Copii priveau cum cineva le omoară părinţii
Toţi evreii de acolo aflaţi
Erau omorîţi din ale germanilor ambiţii.

Erau aşezaţi în coloane
Fară milă erau împuşcaţi
Cadeau cu toţii în groape
Vii şi morţi îngropaţi.

Zi şi noapte păziţi să nu fugă
Vedeau cu ochii lor moartea
Şi a lor catre ostaşi rugă
Le facea inima mai neagra ca noaptea.

Despre holocaust sa-u spus multe
Însă niciodată îndeajuns
Deşi au ramas vini nerecunoscute
Despre acele zile multe sau ascuns.

Acum lîngă muzeu 
Stă mîndru monumentu
Capul îl pleacă orice evreu
Cînd aude de acel mansacru.

de cind nu mai e bunica

Azi totul s-a schimbat, nimic nui ca atunci
Mai trist ne este satul şi miei nu sînt pe lunci.
Bătrîn este şi nucul ce poarta străjuieşte,
Acum pe noi de sus bunica ne pazeşte.

Cărarile-s mai triste, parcă şi uscate,
Potecile de altă dată au rămas uitate.
Aceiaşi salcie stă şi azi lîngă izvor
Şi parcă-i mai plecată de atita dor.

Tărcuş nu dă din coadă,din cuşcă nu mai iese,
Stă azi războiu-n casa mare şi n-are cine ţese.
-Bunica unde-i, mamă? Întreab-o nepoţică,
-Bunica-i sus pe cer,ea-i o steluţă mică.

Şi pîrîiaşul curge, cum şi-n trecut a curs
El este neschimbat de cînd bunica mea s-a dus
Acelaşi miros de poamă pe afară
Doar că nimic acum nui ca odinioară.

Ograda ei acum e-atît de tristă şi mihnită...
Broboada stă pe raft stînsă şi prăfuită.
Pe prispa casei plîng amintiri şi clipe,
Cînd bunica ne purta pe a poveştelor aripe.

Acum văzdul este plin cu parfumul ei
De la ea ramas bun îşi iau şi nepoţeii
Mama şi matuşa nu se opresc din plîns
De la a mea bunica doar poveţe-am stîns....

păpuşa de portelan

Îmi doream să iubesc,să zîmbesc
Să simt mirosul une pimăveri
Devremi şi să culeg de sub frunze într-o 
Toamnă tîrzie ciuperci.
Mi-aş fi dorit să gust din fineţea acestei lumi,
Să calc prin iarba verde care 
Nu fusese niciodată cosită,
Să culeg din livada bunicilor perele zemoase 
Care erau prea sus pentru a le ajunge cineva,...
Îmi doream să zbor. Să stau în bancă cu acel ied 
Cuminte din poezie,să manînc acele doua mere
La şcoală, să pun în ajun de Sfintul Ioan-Sînzîian
Acele flori galbene ca să-mi visez ursitul...
Îmi doream sa simt mirosul pîinii pe care o cocea mama
Sîmbata şi sa gust din plăcintele bunicii,
Să dau toată cînepa de sub cireşul matuşii la pamint, si doream să
Merg cu colinda de Crăciun, să urez un an îmbelşugat de Sfîntul Vasile
Şi visam să merg cu pluguşorul.
Îmi doream să gust din cozonacul de la Paşte şi să ciocnesc ouă roşii
Cu fratele şi sora. Îmi doream sa trăiesc...
Dar ce mi-ai dat Doamne? Ce-ai făcut din mine?
O păpuşă frumoasă de porţelan…
M-ai facut pentru a sta deoparte pe un raft 
Astfel uitindu-se toţi la mine, m-ai facut ceva demn de admirat
Dar în acelaşi timp nefericită…
Mai lăsat doar să privesc la cei din jur care trăiau visele mele
Ai creat din mine un obiect rezistent şi în acelaşi timp fragil
De ce mi-ai distrus visele?
De ce le-ai dat altora sa mi le trăiască?

trecind prin viata

Trecind prin viaţa lasă-n urma ta
Un zîmbet cald,o simplă adiere
Ce pentru alţi ramaşi ea ar conta
Mai mult decît orice plăcere.

Trecînd prin viaţă lasă-n urma ta
Răspunsul la-ntrebările uitate
Si nu contează cît te va costa,
Numele tau va ţine o eternitate.

Trecînd prin viaţă lasă-n urma ta
Un pom sadit,un zîmbet de copil
Fă asta arătînd că ti-ar păsa 
de-acele vise de bătrîn naiv.

Trecînd prin viaţă lasă-n urma ta
Întregii lumi acele bucurii
Arată tu că toata viaţa asta
e-un simplu joc din păpădii.

intrebare mortii

Eu moarte nu încerc să te blestem
Să-ţi fac ceva ce ţie n-o să-ţi placă.
Aş vrea eu doar acum să te-ntreb
Dac-ai iubit şi tu vreodată?

Dac-ai simţit,ce simţeam eu
Dac-ai gusta din fructul nemuririi,
Ţi-a fi fost greu, cum mi-a fost mie
Cînd culegeai din roadele iubirii?
Şi ai simţit macar pentru o clipă
Acel fior cînd încă eşti şi fecioară?
Ai stat vreodata sub a dragostei aripă
Şi ai ştiut că totuşi o să doară?

Şi ce-ai simţit atunci cînd cineva
Dragostea ţia luat-o-n citeva momente?
Credeai că ea mereu va exista
Dar ea a disparut lăsîndu-ţi doar regrete.

Aceeaşi soartă duc şi eu acum
Cînd stau şi pling la ananghie,
Sperînd să fac din acest scrum
Aceeaşi dragoste dorind să reinvie.

Ia zimi ce rau eu ti-am facut?
Ce nu ţi mai ajuns şi ţie?
Cînd eu cu tine nimic nu am avut
Tu mi-ai furat a mea iubire.

Ia zimi pe care drum sa merg 
Să dau de fericire-n astă viaţă?
Să merg cu pas încet sau poate să alerg
Pentru-a gasi clipa de speranţă.

De ce iar taci şi nu-mi dai vre-un raspuns
Chiar cer acum atît de multe?
nu vreau sa mor de chin răpus,
vreau ca urechea ta să mă asculte.

Fie ,din nou în viaţă-am sa paşesc.
Dar tu te rog lasămă sa simt iubirea
Şi chiar de am să mai greşesc 
Nu-mi mai lua odată nemurirea.

Eu moarte nu încerc sa te blestem
Şi nici nu am ce împarţi cu tine
Să ştii ce eu de tine nu mă tem
Tu eşti la fel de singură ca mine.