poezia

negasind cuvinte... punem un smyle. ne e frica sa spunem... si trimitem o inimioara.cand e on-line reactionam la fel ca si cum acea persoana e langa noi. nu stam pe ganduri si apasam enter, doar pentru ca degetele au invatat aceasta tasta. in loc de cuvinte trimitem un link, unde totul e spus deja. recunoastem un om dupa statusul pe care il are. credem ca cunoastem oamenii, uitand ca asta e doar in lumea virtuala.o lume in care zambetul nu mai conteaza,o lume in care poti spune ca totul e in ordine cu toate ca nu e adevarat si toti sa te creada. noi traim, invatam, lucram,mergem cu tranvaiul... pentru ca atunci cand vine noaptea, sa ne intoarcem in aceasta lume.o lume ce o construim singuri. o lume in care prietenii incap intr-o singura lista, in care poti sa stergi un om din viata cu o simpla tasta delete. e atat de banal si simplu...
am furat din castronu cu libertate cu polonicu,de asta nu m-am considerat nici o dată lipsită de ea.

duminică, 1 august 2010

În mansardă

Mansarda casei noastre plin e cu de toate,
În el găseşti poveşti şi romane poate.
O boaghie de colb şi-o linguriţă de sclipire
Mansarda casei noastre plin e cu iubire.

În el îmi stă ladiţa cu file din poveste
Care stau în ea mîndre şi modeste
Acolo-am pus covrigii de la sărbatori
El ţine amintirea anilor trecători.

Iar mai încolo sînt şi nişte haine
De cînd eram şi eu ca o păpuşă
Păstrează-n ele mii de taine
Care renasc ca phoenix din cenuşă.

Uite în cutia neagră aşezate păturel
Stă rochiţa de fata mare aranjată frumuşel.
Pantofiorii îi găsesc cu-o cutie mai încoace
Cu rochiţa asta roz arăt super fii pe pace.

Mansarda casei noatre plin e cu de toate
În el găseşti tu amintiri şi nebunii de toate
O boaghie de vise de cind eram ştrengari
Mansarda casei noastre păstrează anii mei hoinari.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu