poezia

negasind cuvinte... punem un smyle. ne e frica sa spunem... si trimitem o inimioara.cand e on-line reactionam la fel ca si cum acea persoana e langa noi. nu stam pe ganduri si apasam enter, doar pentru ca degetele au invatat aceasta tasta. in loc de cuvinte trimitem un link, unde totul e spus deja. recunoastem un om dupa statusul pe care il are. credem ca cunoastem oamenii, uitand ca asta e doar in lumea virtuala.o lume in care zambetul nu mai conteaza,o lume in care poti spune ca totul e in ordine cu toate ca nu e adevarat si toti sa te creada. noi traim, invatam, lucram,mergem cu tranvaiul... pentru ca atunci cand vine noaptea, sa ne intoarcem in aceasta lume.o lume ce o construim singuri. o lume in care prietenii incap intr-o singura lista, in care poti sa stergi un om din viata cu o simpla tasta delete. e atat de banal si simplu...
am furat din castronu cu libertate cu polonicu,de asta nu m-am considerat nici o dată lipsită de ea.

marți, 17 august 2010

alaturi de mine

Să nu te-nbeţi cu clipe
Din care vrei să sorbi
Cînd dragostea ne poartă sub aripe
Noi devenim mai orbi.

Şi prin noroiul de păcate
Să te cuprind, să mă cuprinzi
În nopţile tîrzii şi-ntunecate
Tu sub trupul meu te-ascuzi.

Cînd cuvintele-ţi vor fi străine
Şi-n tine zborul s-ar opri
tu să mă săruţi pe mine
pîn’dimineaţa s-a ivi.

Şi foame ce te-a inundat
Înfrînge-o cu plăcere
Să simt iubirea îmi e dat,
S-ascult a ta tăcere.
Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)