poezia

negasind cuvinte... punem un smyle. ne e frica sa spunem... si trimitem o inimioara.cand e on-line reactionam la fel ca si cum acea persoana e langa noi. nu stam pe ganduri si apasam enter, doar pentru ca degetele au invatat aceasta tasta. in loc de cuvinte trimitem un link, unde totul e spus deja. recunoastem un om dupa statusul pe care il are. credem ca cunoastem oamenii, uitand ca asta e doar in lumea virtuala.o lume in care zambetul nu mai conteaza,o lume in care poti spune ca totul e in ordine cu toate ca nu e adevarat si toti sa te creada. noi traim, invatam, lucram,mergem cu tranvaiul... pentru ca atunci cand vine noaptea, sa ne intoarcem in aceasta lume.o lume ce o construim singuri. o lume in care prietenii incap intr-o singura lista, in care poti sa stergi un om din viata cu o simpla tasta delete. e atat de banal si simplu...
am furat din castronu cu libertate cu polonicu,de asta nu m-am considerat nici o dată lipsită de ea.

vineri, 6 august 2010

am plecat

Am plecat fără lacrimi
Şi înapoi n-am să vin,
Doamne, din suflet scoate-mi
Dragostea ce stă ca un spin.
Iar inima înca mă doare
Şi sînt mii de stele
Astazi una din ele moare
Pleacă şi zilele grele.
Am plecat eu acum,
Iar ea sa stins pe vecie.
Mereu păşeam pe-acelaşi drum
Fără ca cineva să ştie.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu