poezia

negasind cuvinte... punem un smyle. ne e frica sa spunem... si trimitem o inimioara.cand e on-line reactionam la fel ca si cum acea persoana e langa noi. nu stam pe ganduri si apasam enter, doar pentru ca degetele au invatat aceasta tasta. in loc de cuvinte trimitem un link, unde totul e spus deja. recunoastem un om dupa statusul pe care il are. credem ca cunoastem oamenii, uitand ca asta e doar in lumea virtuala.o lume in care zambetul nu mai conteaza,o lume in care poti spune ca totul e in ordine cu toate ca nu e adevarat si toti sa te creada. noi traim, invatam, lucram,mergem cu tranvaiul... pentru ca atunci cand vine noaptea, sa ne intoarcem in aceasta lume.o lume ce o construim singuri. o lume in care prietenii incap intr-o singura lista, in care poti sa stergi un om din viata cu o simpla tasta delete. e atat de banal si simplu...
am furat din castronu cu libertate cu polonicu,de asta nu m-am considerat nici o dată lipsită de ea.

luni, 16 august 2010

nu vreau decît să te sărut

Trecînd tăcut prin vise
Răsai zglobiu l-apus,
Cînd uşile-s deschise
Stă un lăcat ascuns.

Şopteşti minciuni în şoaptă
Precum că eu aş fi urîtă,
Îmi zici că-s a ta fată,
Eu mă las iubită.

Te pierd uşor prin gînduri
Şi nopţile-s mai vii
Mă pierd în ale tale săruturi
Şi-n braţele fericirii.

Trecînd tăcut prin mine
Apui la răsărit
Cînd noaptea e de tine plină
Pare fără de sfîrşit.

Renunţ la lumea toată
Pentru atingerea ta
Cînd plînge lumea laolaltă
Eu sărut buza ta.

Chiar de durează un minut
Clipa în care te am aproape
Nu vreau decît să te sărut
Şi să mă pierd în noapte.
Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)