poezia

negasind cuvinte... punem un smyle. ne e frica sa spunem... si trimitem o inimioara.cand e on-line reactionam la fel ca si cum acea persoana e langa noi. nu stam pe ganduri si apasam enter, doar pentru ca degetele au invatat aceasta tasta. in loc de cuvinte trimitem un link, unde totul e spus deja. recunoastem un om dupa statusul pe care il are. credem ca cunoastem oamenii, uitand ca asta e doar in lumea virtuala.o lume in care zambetul nu mai conteaza,o lume in care poti spune ca totul e in ordine cu toate ca nu e adevarat si toti sa te creada. noi traim, invatam, lucram,mergem cu tranvaiul... pentru ca atunci cand vine noaptea, sa ne intoarcem in aceasta lume.o lume ce o construim singuri. o lume in care prietenii incap intr-o singura lista, in care poti sa stergi un om din viata cu o simpla tasta delete. e atat de banal si simplu...
am furat din castronu cu libertate cu polonicu,de asta nu m-am considerat nici o dată lipsită de ea.

miercuri, 11 august 2010

critica


De aş avea nervii de fier,
Iar inima mai tare ca piatra
Ţie aujutor n-am sa-ti cer
Şi voi şti că totul e gata.

 Sufletul meu de ar fi
Precum a unei scorpii
 Oricît de mult mai privi
De mine să nu te apropii.

De as avea o memoria unei pisici
Lunga,ascutită şi rea
Nu ai mai încerca la mine să strigi
Şi ai fugi din faţa mea.

 Privirile mele de-ar fi
Mult prea grosolane
De aş putea, de-aş şti
Sa scot iubirea ce mă arde.

Gingăşia aş îngropao în mormînt
Şi lîngă ea aş pune şi visele
Îndoiala aş înecao în apele ce sînt
Mai aproape decît amintirile.

Dar de ce oare binele
Încearcă să iasă la suprafaţă
Voi fi dură si grosolană
Frica să-ţi apară pe faţă
.
Poate astfel de fete nu sînt iubite
Dar aşa e mai uşor să treci prin viaţă
Dar nu mai văd nici o speranţă…
Poate că nu sînt preţuite
Publicat de la

Un comentariu:

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)