poezia

negasind cuvinte... punem un smyle. ne e frica sa spunem... si trimitem o inimioara.cand e on-line reactionam la fel ca si cum acea persoana e langa noi. nu stam pe ganduri si apasam enter, doar pentru ca degetele au invatat aceasta tasta. in loc de cuvinte trimitem un link, unde totul e spus deja. recunoastem un om dupa statusul pe care il are. credem ca cunoastem oamenii, uitand ca asta e doar in lumea virtuala.o lume in care zambetul nu mai conteaza,o lume in care poti spune ca totul e in ordine cu toate ca nu e adevarat si toti sa te creada. noi traim, invatam, lucram,mergem cu tranvaiul... pentru ca atunci cand vine noaptea, sa ne intoarcem in aceasta lume.o lume ce o construim singuri. o lume in care prietenii incap intr-o singura lista, in care poti sa stergi un om din viata cu o simpla tasta delete. e atat de banal si simplu...
am furat din castronu cu libertate cu polonicu,de asta nu m-am considerat nici o dată lipsită de ea.

miercuri, 4 august 2010

dragoste de frate


În lumea ce o înfloresti cu stele,
Se ţes în zare culori de asfinţit.
Iubirea ta-i mai scumpă decît perlele
În care stă a unei scoici sfîrşit.

Atît de inocent păşeşti prin lume,
Acolo unde-s doar probleme-n jur,
Cînd tu alinţi al meu nume
Se schimbă totul prinprejur.

Pătrund şi eu în universul tau,
Acolo unde ai zîmbetul pe buze
Şi dacă-mi faci vreodată tu rău
Îţi ceri mii şi mii de scuze.

Cînd lacrimi vezi pe faţa mea
Cu mîneca te grăbeşti de mi le ştergi,
Şi-atunci cînd eu de-acasă voi pleca
La cine tu în lacrimi ai s-alergi?

Nimic nu e mai sfint în astă lume
Ca inima timidă de copil
Cînd mîndru tu ajumgi la culme
Rămîi tandru şi umil.












Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu