poezia

negasind cuvinte... punem un smyle. ne e frica sa spunem... si trimitem o inimioara.cand e on-line reactionam la fel ca si cum acea persoana e langa noi. nu stam pe ganduri si apasam enter, doar pentru ca degetele au invatat aceasta tasta. in loc de cuvinte trimitem un link, unde totul e spus deja. recunoastem un om dupa statusul pe care il are. credem ca cunoastem oamenii, uitand ca asta e doar in lumea virtuala.o lume in care zambetul nu mai conteaza,o lume in care poti spune ca totul e in ordine cu toate ca nu e adevarat si toti sa te creada. noi traim, invatam, lucram,mergem cu tranvaiul... pentru ca atunci cand vine noaptea, sa ne intoarcem in aceasta lume.o lume ce o construim singuri. o lume in care prietenii incap intr-o singura lista, in care poti sa stergi un om din viata cu o simpla tasta delete. e atat de banal si simplu...
am furat din castronu cu libertate cu polonicu,de asta nu m-am considerat nici o dată lipsită de ea.

joi, 5 august 2010

sub ochi

Sub ochi-ndureraţi de fericire
Se pierde-un cîntec solemn la harpă
Asupra mea se vară-o ploaie de lumină
Tu mai frumos ca niciodată.

Sub ochi-ndureraţi de vise
Privesc moartea unui zîmbet pal
Cînd tu-mi provoci răni aprinse
Se isc-un dor cei infernal.

Sub ochii obosiţi de lacrimi
Scapi săruturi îndrăzneţe,
Şi cînd adormi prin vise tu mă chemi
Eu-ţi dau în schimb blîndeţe.
Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)