Prin ploaia plumburie
Ce varsă lacrimi cu mercur
Se pierde sufletul aievea
Acolo unde alţii mor.
Cu chip cioplit în piatră
Te pierzi la asfinţit
Te rogi fără să te audă
Vre-un suflet vestejit.
Priveşti în gol aievea
Iar rochia-ţi de mireasă
E ruptă de bruiene
Şi ai facut din ea o plasă.
Te primbli printre rînduri,
Raspunsuri caţi pe cripte
Te laşi privită-n urmă
De chipuri neînblînzite.
Aripile ţi-s frînte
Şi-uscate-n acest vînt
Misterile îţi sînt citite
De demoni pe mormînt.
Păşeşti cu pas de gală
Priveşti pantăfii tăi
Cu chipu-ţi zugrăvit
Pierzi drumul către stele.
Simţi gustul de rugină,
Miros de mucigai
Se simte de pe piele
Doreşti să zbori la cer
Şi să derulezi
Filmul vieţii tale de la început.
Ai loc de regizor,
Ai vrea să scoţi secvenţe
Să scoţi clipe ce dor
Să pui mai multe aparenţe.
Şi iar mergi printre rînduri,
Ai vrea să zbori spre cer
Citeşti nume de pe mormînturi
Tu cel cu chipde înger.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu