poezia

negasind cuvinte... punem un smyle. ne e frica sa spunem... si trimitem o inimioara.cand e on-line reactionam la fel ca si cum acea persoana e langa noi. nu stam pe ganduri si apasam enter, doar pentru ca degetele au invatat aceasta tasta. in loc de cuvinte trimitem un link, unde totul e spus deja. recunoastem un om dupa statusul pe care il are. credem ca cunoastem oamenii, uitand ca asta e doar in lumea virtuala.o lume in care zambetul nu mai conteaza,o lume in care poti spune ca totul e in ordine cu toate ca nu e adevarat si toti sa te creada. noi traim, invatam, lucram,mergem cu tranvaiul... pentru ca atunci cand vine noaptea, sa ne intoarcem in aceasta lume.o lume ce o construim singuri. o lume in care prietenii incap intr-o singura lista, in care poti sa stergi un om din viata cu o simpla tasta delete. e atat de banal si simplu...
am furat din castronu cu libertate cu polonicu,de asta nu m-am considerat nici o dată lipsită de ea.

vineri, 27 august 2010

Iţi doresc fericire

Iţi doresc fericire...mă crezi?
Să fie nemărginită ca cerul, ca atunci cînd vei deschide geamul
să cuprinzi infinitul.


Iţi doresc fericire...mă auzi?
Să fie mai lungă ca viaţa, să merg desculţă prin ale tale vise
pare hazliu...

Iţi doresc fericire...ştii?
Acolo unde e sufletul tău, îţi doresc casă de piatră,copii cuminţi
Sfinţiţi de Dumnezeu...

Iţi doresc fericirea ... să fie pură
s-alegi calea dreaptă pe care să mergi,iar răsăritul în desagă să-ţi puie
prieteni...

Iţi doresc fericire...din suflet
ca fiecare particula din tine să trăiască, să simtă apusul iubirea să nu o
cerşească...

Iţi doresc fericire...mai multă
decît cuiva iam fi dorit,iar razele de soare să te mîngîie mai blînd decît
mine...
Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)