poezia

negasind cuvinte... punem un smyle. ne e frica sa spunem... si trimitem o inimioara.cand e on-line reactionam la fel ca si cum acea persoana e langa noi. nu stam pe ganduri si apasam enter, doar pentru ca degetele au invatat aceasta tasta. in loc de cuvinte trimitem un link, unde totul e spus deja. recunoastem un om dupa statusul pe care il are. credem ca cunoastem oamenii, uitand ca asta e doar in lumea virtuala.o lume in care zambetul nu mai conteaza,o lume in care poti spune ca totul e in ordine cu toate ca nu e adevarat si toti sa te creada. noi traim, invatam, lucram,mergem cu tranvaiul... pentru ca atunci cand vine noaptea, sa ne intoarcem in aceasta lume.o lume ce o construim singuri. o lume in care prietenii incap intr-o singura lista, in care poti sa stergi un om din viata cu o simpla tasta delete. e atat de banal si simplu...
am furat din castronu cu libertate cu polonicu,de asta nu m-am considerat nici o dată lipsită de ea.

duminică, 8 august 2010

Prins în roata vieţii

Astfel prins de-a vieţii roată,
Mi-aş dori ca în prezent
Să întorc cea fost odată
să aleg acum atent.
De-aş întoarce-n urmă anii,
De aş fi iar în trecut,
Aş rămîne cu ei-hoinarii
Anii ce nu pot să-i uit.
Prins în leagăn de durere
Azi încerc să îmi revin
Să prind din prezent plăcere 
Lîngă sufletul divin
Astfel prins de-a vieţii roată
Mi-aş dori ca în prezent
Să-i dau dragostea mea toată
Tu pe ea să pui accent.
Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)