poezia

negasind cuvinte... punem un smyle. ne e frica sa spunem... si trimitem o inimioara.cand e on-line reactionam la fel ca si cum acea persoana e langa noi. nu stam pe ganduri si apasam enter, doar pentru ca degetele au invatat aceasta tasta. in loc de cuvinte trimitem un link, unde totul e spus deja. recunoastem un om dupa statusul pe care il are. credem ca cunoastem oamenii, uitand ca asta e doar in lumea virtuala.o lume in care zambetul nu mai conteaza,o lume in care poti spune ca totul e in ordine cu toate ca nu e adevarat si toti sa te creada. noi traim, invatam, lucram,mergem cu tranvaiul... pentru ca atunci cand vine noaptea, sa ne intoarcem in aceasta lume.o lume ce o construim singuri. o lume in care prietenii incap intr-o singura lista, in care poti sa stergi un om din viata cu o simpla tasta delete. e atat de banal si simplu...
am furat din castronu cu libertate cu polonicu,de asta nu m-am considerat nici o dată lipsită de ea.

miercuri, 25 august 2010

cauta

Caută-mi inima în lumea pierdută
În fundul de mare şi vîrful de munte
Păşeşte-n tăcere prin liniştea neclintită
Caut-o prin ale mamei fire de păr cărunte.

Caută-mi sufletul în cazanul de-argilă
In casa bătrînă, pe mîndra lună
Ţine-mă în braţe că-s prea fragilă
Aşteaptă-mă prin ploaia de lumină.

Caută-mi trupul la marginea nemuriri
În gînduri, pe pămînt sau prin morminte
Te-aşteaptă topindu-se în mijloc de pădure
Poate-ntr-o zi îl vei cuprinde.

Caută-mi zîmbetul pe chipul unui copil
Furăl de la îngeri sau de la un bătrîn
Împrumută-mi din vise, famă naiv
Alungă timpul cei prea hain.

Caută-mi lacrimi prin stropii de ploaie
Prin visele-aburite de vechile amintiri
Păstrază aprinsă a ochilor văpaie
Scaldă-mă în braţe şi priviri.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu