poezia

negasind cuvinte... punem un smyle. ne e frica sa spunem... si trimitem o inimioara.cand e on-line reactionam la fel ca si cum acea persoana e langa noi. nu stam pe ganduri si apasam enter, doar pentru ca degetele au invatat aceasta tasta. in loc de cuvinte trimitem un link, unde totul e spus deja. recunoastem un om dupa statusul pe care il are. credem ca cunoastem oamenii, uitand ca asta e doar in lumea virtuala.o lume in care zambetul nu mai conteaza,o lume in care poti spune ca totul e in ordine cu toate ca nu e adevarat si toti sa te creada. noi traim, invatam, lucram,mergem cu tranvaiul... pentru ca atunci cand vine noaptea, sa ne intoarcem in aceasta lume.o lume ce o construim singuri. o lume in care prietenii incap intr-o singura lista, in care poti sa stergi un om din viata cu o simpla tasta delete. e atat de banal si simplu...
am furat din castronu cu libertate cu polonicu,de asta nu m-am considerat nici o dată lipsită de ea.

luni, 16 august 2010

şi totuşi

Şi totuşi există iubire,
Şi totuşi există blestem
Dau vieţii astăzi de ştire
Că moartea-napoi n-o mai chem.

Şi totuşi există speranţă
Şi tutuşi există eşec
Cer lumii întregi o povaţă
Ce drum în viaţă s-aleg.

Şi totuşi există durere
Şi totuşi existăşi chin
Dau vieţii întregi eu de ştire
Cupa e plina din nou cu venin.

Şi totuşi există azi ură
Şi totuşi sînt azi şi bucurii
Astăzi toţi moartea o înjură
Doar eu întreb cînd vii?

Şi totuşi există o viaţă
Şi totuşi există speranţă
Ca viaţa se schimbă în bine,
Iubirea n-a uitat şi de mine
Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)