poezia

negasind cuvinte... punem un smyle. ne e frica sa spunem... si trimitem o inimioara.cand e on-line reactionam la fel ca si cum acea persoana e langa noi. nu stam pe ganduri si apasam enter, doar pentru ca degetele au invatat aceasta tasta. in loc de cuvinte trimitem un link, unde totul e spus deja. recunoastem un om dupa statusul pe care il are. credem ca cunoastem oamenii, uitand ca asta e doar in lumea virtuala.o lume in care zambetul nu mai conteaza,o lume in care poti spune ca totul e in ordine cu toate ca nu e adevarat si toti sa te creada. noi traim, invatam, lucram,mergem cu tranvaiul... pentru ca atunci cand vine noaptea, sa ne intoarcem in aceasta lume.o lume ce o construim singuri. o lume in care prietenii incap intr-o singura lista, in care poti sa stergi un om din viata cu o simpla tasta delete. e atat de banal si simplu...
am furat din castronu cu libertate cu polonicu,de asta nu m-am considerat nici o dată lipsită de ea.

vineri, 13 august 2010

zbucium in mare

Dezlănţuite,
curg apele în mare
se pierd printre mulţimi 
de valuri,
apare si barca plutitoare
departe ce-i de
idealuri.

Se luptă toţi cu moartea
pare
cercînd să fure înc-un 
fir de aţă
de la a vieţii ursitoare
cerşind 
căinţă pare.

Şi valuri după
valuri,
maluri înspumate
nu se mai vede farul,
la bord
doar vieţi 
înspăimîntate.

Se pierd în largul 
mării
catargele sînt rupe
chiar de nu ştiu pe 
undes
ei sărut-ă acea punte.

E iarăşi dimineaţă
răsare-o noua zi
ieri se luptau cu 
marea 
azi plîng ca nişte 
copiii.
Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)