Iţi doresc fericire

Iţi doresc fericire...mă crezi?
Să fie nemărginită ca cerul, ca atunci cînd vei deschide geamul
să cuprinzi infinitul.


Iţi doresc fericire...mă auzi?
Să fie mai lungă ca viaţa, să merg desculţă prin ale tale vise
pare hazliu...

Iţi doresc fericire...ştii?
Acolo unde e sufletul tău, îţi doresc casă de piatră,copii cuminţi
Sfinţiţi de Dumnezeu...

Iţi doresc fericirea ... să fie pură
s-alegi calea dreaptă pe care să mergi,iar răsăritul în desagă să-ţi puie
prieteni...

Iţi doresc fericire...din suflet
ca fiecare particula din tine să trăiască, să simtă apusul iubirea să nu o
cerşească...

Iţi doresc fericire...mai multă
decît cuiva iam fi dorit,iar razele de soare să te mîngîie mai blînd decît
mine...

Dansînd în templul de iluzii.

Dansînd în templul de iluzii
inima-mi pluteşte prin vazduh
şi negrul giulgiu joacă-n faţa morţii
fără teamă.
Atit de inocent,...fară intenţie
nici o durere lîngă noi şi fără dragoste îmi zici
o rugăciune.
Buzele-ţi moi şoptesc durerea mea şi ruga
plină de epitete. Te rog
azi doar atît aş vrea
să-mi spui vechiul nume a morţii şi cum strigai în evul mediu
viaţa.

Dansînd în templul de iluzii
fac un foc în care ard păcate făcute cu tine sau nu,
le ard pe toate.
Le las să ardă-n linişte apatic, iar lîngă ele şi ale noastre nume
ard aripile de îngeri uitate şi matura vrăjitoarei 
nebune.
Se scurge eternitatea printre 
scrum
uită în astă viaţă de orice lege cînd spre eternitate tu ai drum
nimeni nu te-nţelege.

Dansînd în templul de iluzii 
nu-mi rămâne decît cenuşa unor aripi şi a unei eternităţi
din care dacă le aduni cu palma-ţi-ajunge pentru încă doua
vieţi.
Inima-mi dansează azi sălbatic, ea vrea să fie o mică stea
Cu ajutorul ei sărmana va trăi din nou 
Eternitatea..

Dansînd în templul de iluzii.

Scuză-mă îngere pentru aripi taiate

Scuză-mă îngere pentru aripi taiate
Pentru durerea ce ţi-o provoc
Cînd ziua vine şi noaptea bate
Nu pot luna s-o ţin pe loc.

Din surîsul tău blînd cuprind gelozie
Tu suflet sfînt şi nears de păcate
Ferit eşti tu sus de dureri şi melancolie
Nu pot ele calea asta străbate.


Durerea şi chinul sînt pentru pămnînt,
Iar tu rămîi curat ca lacrima
Suflet divin ce nu suporţi cînd plîng
Cu penele tale îmi coşi inima.

Scuză-mă îngere pentru aripi taiate
Pentru regerete,durere şi dor
Pentru iluzii şi vise sparte
Atunci cînd aveai nevoi de-ajutor.

cauta

Caută-mi inima în lumea pierdută
În fundul de mare şi vîrful de munte
Păşeşte-n tăcere prin liniştea neclintită
Caut-o prin ale mamei fire de păr cărunte.

Caută-mi sufletul în cazanul de-argilă
In casa bătrînă, pe mîndra lună
Ţine-mă în braţe că-s prea fragilă
Aşteaptă-mă prin ploaia de lumină.

Caută-mi trupul la marginea nemuriri
În gînduri, pe pămînt sau prin morminte
Te-aşteaptă topindu-se în mijloc de pădure
Poate-ntr-o zi îl vei cuprinde.

Caută-mi zîmbetul pe chipul unui copil
Furăl de la îngeri sau de la un bătrîn
Împrumută-mi din vise, famă naiv
Alungă timpul cei prea hain.

Caută-mi lacrimi prin stropii de ploaie
Prin visele-aburite de vechile amintiri
Păstrază aprinsă a ochilor văpaie
Scaldă-mă în braţe şi priviri.

я не перестану жить

На улице дождь, и там не видно луны
Дуют с севера неземные ветры 
Как далеко я, как далеко ты
И кудато пропаль рассветы.

Наша жизнь, как сплошной карнавал
Поздно встречаемся, глупо смеёмся
Каждый маску себе выбирал
Странно живём и смешно расстаёмся.

Я вовсе не хотела уходить.
Но не хватило силы улыбнуться,
Смолчать, стерпеть, перегореть, остыть,
Простить. Через себя ступить. Прогнуться…

Я знаю ты меня уже не ждешь… 
Спасибо… Больше ждать меня не надо 
Послушай как стучит по крыше дождь. 
Роняет свои слёзы с неба градом

Я теперь научилась прощать,
Буду верить и буду любить
И с улыбкой тебе хочу сказать:
Ты поверь, я не перестану жить.

В моих глазах опять блестит слеза

В садах зажглись осенние цветы

В моих глазах опять твои глаза.

Мы кружим в беспредельи мосты.

В моих глазах  мечты не умирают…

 И душа танцует на осколках,

Ангелы долго путь нам освещают,

А потом уходят вслед за летом.

Ты в глаза мои загляни,

Там каплю грусти и море любви

Хочешь все за улыбку отдам?

Случайной встрече и глазам?

alaturi de mine

Să nu te-nbeţi cu clipe
Din care vrei să sorbi
Cînd dragostea ne poartă sub aripe
Noi devenim mai orbi.

Şi prin noroiul de păcate
Să te cuprind, să mă cuprinzi
În nopţile tîrzii şi-ntunecate
Tu sub trupul meu te-ascuzi.

Cînd cuvintele-ţi vor fi străine
Şi-n tine zborul s-ar opri
tu să mă săruţi pe mine
pîn’dimineaţa s-a ivi.

Şi foame ce te-a inundat
Înfrînge-o cu plăcere
Să simt iubirea îmi e dat,
S-ascult a ta tăcere.

Simt buza-ţi dulcie în nopţi efemere

Sub mii de stele noi stam în doi
Şi iarba moale o tolăneam
Cînd cerul plîngea pentru noi
Pe plapumă noi ne iubeam.

Pe sus mistere de o noapte
Vise pierdute într-o eternitate
Sub clar de lună tu şi eu
Aşa ne ştie soarta mereu.

Pierd din cuvinte ce le sopteşti
Cind greerii cîntă la a lor vioară
Îmi zici în şoaptă că mă iubeşti,
Vocea ta tremură ca-n prima seară.

Paşii zglobii se pierd în noapte
Te port în vise cînd eşti departe
Uşor pe piept mi te prelingi
Tremur eu toată cînd mă atingi.

Te port printre vise departe de durere
Simt buza-ţi dulcie în nopţi efemere
Iar palmele-ţi moi îmi descoperă pieptul
Te strecori printre gînduri încetul cu încetul.

Pielea ta moale pare că mă vrăjeşte
Dorinţa să te ating mă copleşeşte,
Iar ochii tăi verzi din mine cerşesc
Un zîmbet timid şi-un TE IUBESC

nu vreau decît să te sărut

Trecînd tăcut prin vise
Răsai zglobiu l-apus,
Cînd uşile-s deschise
Stă un lăcat ascuns.

Şopteşti minciuni în şoaptă
Precum că eu aş fi urîtă,
Îmi zici că-s a ta fată,
Eu mă las iubită.

Te pierd uşor prin gînduri
Şi nopţile-s mai vii
Mă pierd în ale tale săruturi
Şi-n braţele fericirii.

Trecînd tăcut prin mine
Apui la răsărit
Cînd noaptea e de tine plină
Pare fără de sfîrşit.

Renunţ la lumea toată
Pentru atingerea ta
Cînd plînge lumea laolaltă
Eu sărut buza ta.

Chiar de durează un minut
Clipa în care te am aproape
Nu vreau decît să te sărut
Şi să mă pierd în noapte.

şi totuşi

Şi totuşi există iubire,
Şi totuşi există blestem
Dau vieţii astăzi de ştire
Că moartea-napoi n-o mai chem.

Şi totuşi există speranţă
Şi tutuşi există eşec
Cer lumii întregi o povaţă
Ce drum în viaţă s-aleg.

Şi totuşi există durere
Şi totuşi existăşi chin
Dau vieţii întregi eu de ştire
Cupa e plina din nou cu venin.

Şi totuşi există azi ură
Şi totuşi sînt azi şi bucurii
Astăzi toţi moartea o înjură
Doar eu întreb cînd vii?

Şi totuşi există o viaţă
Şi totuşi există speranţă
Ca viaţa se schimbă în bine,
Iubirea n-a uitat şi de mine

orizont extenuat

Un orizont extenuat

de privirile cerşetoare

a poeţilor

care nu se satură

să învingă luna

cu poemele lor.

Cerurile copleşite

de umbrele a doi

îdragostiţi ce numară stelele

într-o noapte tîrzie,

stau tolaniţi pe iarba

moale

fară să se atingă.

Orizont din ce în ce mai

extenuat

răspîndit prin sufletul

gol

se pierde la fel de repede

ca ploaia în pustiu.

zbucium in mare

Dezlănţuite,
curg apele în mare
se pierd printre mulţimi 
de valuri,
apare si barca plutitoare
departe ce-i de
idealuri.

Se luptă toţi cu moartea
pare
cercînd să fure înc-un 
fir de aţă
de la a vieţii ursitoare
cerşind 
căinţă pare.

Şi valuri după
valuri,
maluri înspumate
nu se mai vede farul,
la bord
doar vieţi 
înspăimîntate.

Se pierd în largul 
mării
catargele sînt rupe
chiar de nu ştiu pe 
undes
ei sărut-ă acea punte.

E iarăşi dimineaţă
răsare-o noua zi
ieri se luptau cu 
marea 
azi plîng ca nişte 
copiii.

critica

De aş avea nervii de fier,

Iar inima mai tare ca piatra

Ţie aujutor n-am sa-ti cer

Şi voi şti că totul e gata.

 Sufletul meu de ar fi

Precum a unei scorpii

 Oricît de mult mai privi

De mine să nu te apropii.

De as avea o memoria unei pisici

Lunga,ascutită şi rea

Nu ai mai încerca la mine să strigi

Şi ai fugi din faţa mea.

 Privirile mele de-ar fi

Mult prea grosolane

De aş putea, de-aş şti

Sa scot iubirea ce mă arde.

Gingăşia aş îngropao în mormînt

Şi lîngă ea aş pune şi visele

Îndoiala aş înecao în apele ce sînt

Mai aproape decît amintirile.

Dar de ce oare binele

Încearcă să iasă la suprafaţă

Voi fi dură si grosolană

Frica să-ţi apară pe faţă

.

Poate astfel de fete nu sînt iubite

Dar aşa e mai uşor să treci prin viaţă

Dar nu mai văd nici o speranţă…

Poate că nu sînt preţuite

Viaţa cu gust de mucegai

Prin ploaia plumburie

Ce varsă lacrimi cu mercur

Se pierde sufletul aievea

Acolo unde alţii mor.

Cu chip cioplit în piatră

Te pierzi la asfinţit

Te rogi fără să te audă

Vre-un suflet vestejit.

Priveşti în gol aievea

Iar rochia-ţi de mireasă

E ruptă de bruiene

Şi ai facut din ea o plasă.

Te primbli printre rînduri,

Raspunsuri caţi pe cripte

Te laşi privită-n urmă

De chipuri neînblînzite.

Aripile ţi-s frînte

Şi-uscate-n acest vînt

Misterile îţi sînt citite

De demoni pe mormînt.

Păşeşti cu pas de gală

Priveşti pantăfii tăi

Cu chipu-ţi zugrăvit

Pierzi drumul către stele.

Simţi gustul de rugină,

Miros de mucigai

Se simte de pe piele

Doreşti să zbori la cer

Şi să derulezi

Filmul  vieţii tale de la început.

Ai loc de regizor,

Ai vrea să scoţi secvenţe

Să scoţi clipe ce dor

Să pui mai multe aparenţe.

Şi iar mergi printre rînduri,

Ai vrea să zbori spre cer

Citeşti nume de pe mormînturi

Tu cel cu chipde înger. 

Prins în roata vieţii

Astfel prins de-a vieţii roată,
Mi-aş dori ca în prezent
Să întorc cea fost odată
să aleg acum atent.
De-aş întoarce-n urmă anii,
De aş fi iar în trecut,
Aş rămîne cu ei-hoinarii
Anii ce nu pot să-i uit.
Prins în leagăn de durere
Azi încerc să îmi revin
Să prind din prezent plăcere 
Lîngă sufletul divin
Astfel prins de-a vieţii roată
Mi-aş dori ca în prezent
Să-i dau dragostea mea toată
Tu pe ea să pui accent.

am plecat

Am plecat fără lacrimi
Şi înapoi n-am să vin,
Doamne, din suflet scoate-mi
Dragostea ce stă ca un spin.
Iar inima înca mă doare
Şi sînt mii de stele
Astazi una din ele moare
Pleacă şi zilele grele.
Am plecat eu acum,
Iar ea sa stins pe vecie.
Mereu păşeam pe-acelaşi drum
Fără ca cineva să ştie.

dragostea nu înseamnă nimic

nu ma judeca prea aspru
astăzi,acum...
voi scrie tot ce îmi chinuie sufletu,
tot ce e rău sau bun.
apari în viaţa mea fără să întrebi
vorbim din ce în ce mai mult
şi devenim mai ştirbi,
ma satur sa te ascult.
mi te încurci prin vise
lăsînd uşi descise
dar ca ti-am zis si iti mai zic
DRAGOSTEA nu inseamna nimik.

Viaţa într-o sută douăzeci şi unu de cuvinte

Cîntec de leagăn. Scutece. Un pat.

Primul cuvînt. Primul pas

Răceală . medic doctorie.

Un frate nou din pălărie.

Jucarii.Leagăn. Grădiniţă.

Jocuri noi în poeniţă.

Şcoala. Doi. Nouă şi zece

Minge. Geam şi noi ferestre.

Fotbal. Picior. Ghips

Sînge.bătaie şi plîns.

Curte. Prieteni.fors-major

Mamă. Dubă. Coridor.

Facultate, primăvară şi padure

Vară. Sesii şi restanţe

Bere. Vodkă cu gheaţă.

Cafea.Sesiuni. Diplomă.

Romantism. Prietenă nouă..

Buze. Fuste.Nopţi Nedormine.

Nuntă. Soacre ameţite.

Ceartă.Club.Prieteni. Sticlă

Casă. Mîncare. Somn în pripă.

Soare. Vară.

Fulgi şi iarnă.

Fiu.scutece.Cîntec de leagăn

Stres . prieten şi dusman

Biznes. Bani.topogan.

Tv. Internet. Serial.

Nepoţi. Scutece. Plîns infernal

Stres. Tensiune. pat

Inimă.durere palat.

Rinichi.medici.

Groapă. Cruci.

Rămas bun. 

Pamânt au pus.

sub ochi

Sub ochi-ndureraţi de fericire

Se pierde-un cîntec solemn la harpă

Asupra mea se vară-o ploaie de lumină

Tu mai frumos ca niciodată.

Sub ochi-ndureraţi de vise

Privesc moartea unui zîmbet pal

Cînd tu-mi provoci răni aprinse

Se isc-un dor cei infernal.

Sub ochii obosiţi de lacrimi

Scapi săruturi îndrăzneţe,

Şi cînd adormi prin vise tu mă chemi

Eu-ţi dau în schimb blîndeţe.