intre limite

Aș vrea doar să exiști. Nu tăcea

Deși uneori când stau la marginea pământului

Îți aud șoaptele de salut, iar ele...

Îmi sunt scări până în rai...

Nu am nevoie de dragostea ta,

Am nevoie decât să mai cred în miracole,

Iar peste câteva secole

Să ne întâlnim iar pe stradă.

Nu contează de-ai fi tu cer si eu o apă sau poate

Un delfin iar eu pe cer o stea

Important e să ne întâlnim, dar...

Nu se poate...

Te rog să nu dispari,văd tristețe în  spațiul tău misterios...

Ca de obicei ne desparte Calea Lactee,

Iar stelele sunt ca un combinat de vise

Luna ne organizează

Întâlniri  secrete,

Ne minunează ochii și... te fac fericit

Ea- lăcașul de tăcere

O pușculiță de confesiuni senzuale...

Pentru cei care nu au nici o vină

Viața pe frontierele despărțirii...

Te rog să nu dispari... zi ceva

Doar nu suntem supuși în infinit

Prin ochii haini ai lunei

Îți trimit gingășie...

echilibru

Viața e o mică moarte,
Moartea e o viață eternă...
Se aud a coasei șoapte,
Se nasc alții fără jenă...

Iubirea e ultima ură,
Ultima ură e iubirea nebună
Doi bătrân din ea mai fură,
Doi îndregostiți se-njură...

Îngerul e un demon în viitor,
Demonul e neînfricatul înger.
Vine o zi aripile-i se rup de dor
Și iată-l că a și căzut din cer...

Zămbetu-i cel de vine după lacrimi
Lacrimile nu curg zămbind
Al inimei melodie cântă-mi
Eu, voi adormi ascultănd...

Eu sunt un simplu suflet,
Tu sufetul ce e acum în mine
De ai pleca acuma cuget...
Ai face din mine doar ruine...

ce-ai face?

Nu poți la început ca să ucizi

Apoi sa spui c-a fost din întâmplare

Nu poți cerul în brațe să-l cuprinzi,

Asta doar că e-atât de mare…

Nu poți tot timpul să trădezi

Apoi să spui “N-o voi mai face”

Nu poți din aer omul să-l creezi

Oricât de mult nu l-ai întoarce.

Nu poți precum un iepure să fugi

Motiv fiind c-ai avea treabă

Nu te îndrăgosti de primii fulgi

Apoi să suferi o vară-ntreagă...

Nu poți să te întorci nestingherit

Să te comporți c-acum odată

Nu poți păstra ce n-ai iubit

Să râzi de naivitatea mea de fată...

in iadul meu azi nige

În iadul meu azi ninge

O stea in cer se stinge

Curcubeul pierde o culoare

Un om sare cu disperare...

Se pierde-un suflet printre morți

Moare un vis de mult ce-l porți

Un înger zboară cât mai sus

Timpul de lângă noi s-a dus.

În iadul meu azi nige..

O inimă de copil se frânge

Moare un înger, moare o stea

Dispare un vis, s-a dus iubirea...

Refugiu

Nopțile mele sunt mai dulci decât zilele tale
Au gust de căpșuni, 
Uneori e de înghețată
Sunt actrița unui joc de lumină
Mai port pe buze parfum de ciocolată…

Am măști ce-s fericite,
Altele aduc uneorii mii de speranțe
Și doar masca iubirii ascunde sub ea…
O inimă de gheață…

Lacrimile-mi sunt ca ardeiul 
Ce ard a mea față
Mi-am pierdut pe undeva condeiul
Iar cafeaua… mi s-a răcit azi 
În ciașcă…

Inima-mi e bolnavă…
Au rămas pe ea rani adânci, căci undeva acolo
Tu în ea mai plângi,
Dar poate te vei opri vreodată...

Precum se schimba acoperișul unei case
Roșul, galben, albastru și gri
Am croit din nou inima-mi din mătase
Pentru cineva care-mi va 
Strivi…

Nopțile mele sunt mai dulci ca zilele tale
Aici am de toate lacrimi și bucurii
Dar poate într-o zi, poate
Nu vom mai fi copiii…

nepasare

Îmbracată-n albă pijama 
Stă o bătrână lângă geam
Lacrimi curg pe fața sa
Șii mai bătrână cu un an.

Nimeni n-o mai întreabă
De ce plănge, de ai ei fiori
Toți știu că-n lumea-ntreagă
Sunt acum ai ei feciori…

Și doar o fiică care-I răsfățată
E mai aproape astăzi decât toți
Dar nu-a fost măcar o dată
Să vadă de-a măicuțe sorți… 

Dar pare că o mustră conștiința
Și iată fica răsfățată la spital
Nu pare să-I pese de astă ființa
Mai mult îi pasă de un capital.

Intrase în salon, bătrâna mamă
Varsă iar lacrimi, acum de fericire
Fiica ia loc, îi întinde o năframă
Evită să-ntâlnească a mamei privire…

-Știi mamă îți duc dorul
Copii nerăbdători te așteaptă
Cănd vei părasi salonul
Te vom lua la noi de-odată.

-Știi mamă totul costă mult
Salonul, doctorii, medicamente
Poate vindem apartamentul,
Îți mai luăm șosete?

Și cum să nu crezi acea fată
Care din tine e făcută
Și nepoții, cu toții te așteaptă
Bătrâna stă acum tăcută…

Și fără ca să mai gândească 
Ea actele copilei lea semnat
Această fără să se ostenească
S-a-ntors și a plecat...

Acum bătrâna pare că-i mai tristă
Și nimeni nu o-ntreabă acum ce are
Toți se miră cât ea mai rezistă?
Bătrâna se cufundă-n disperare...

Iar fata ce-a legănat-o-n poala ei
Întreabă medicii de a sa mamă
-Să m-anunțați de moartea ei,
Bătrâna n-o mai ia-n seamă...

Iar ea în fiecare zi se roagă
Domnu să-i dea mai multe zile
Ca nepoții noapte să-i adoarmă
Să-i ajute bietei copile...

divinitate

Femei urate nu exista
Exista femei ce poarta
In fiecare zi cate o masca
Durere, suferinta, iubire, regret
Nu mai stiu la ce sa ma astept...

Si totusi ea ramane frumoasa
Fie de poarta sau nu masca, fie de inima-i
E plina de desert,
Undeva e ascuns un regret...

Sentimente, iubire, toate sunt un vulcan
Femeea e frumoasa si in Vatican
Dar durerea din ea
O macina in parte si ea...
Ascunde toate...

Suspans, minciuna si rivalitate
Femeea le-a trait pe toate
Ascunde in ea un razboi salbatic
Doar un suras il mai are ostatic...

E femee si e un chin
E femee si e destin..

uneori e bina sa si plângi

Bărbații nu plăng, ei doar încărunțesc
Să iubească, să-njure, să uite se grăbesc
Dar durerea din inimă n-au cui să o spună
În lumea care de avere pare a fi nebună.

Cuvintele-nțeapă o inimă de bărbat
„Nu mai suntem împreună și e păcat”,
Iar sângele curge prin vene cu presiune
Cine-a mințit că el nu știe de pasiune?

Par atât de naivi spunând “Bună ce faci?”
Cu-n zâmbet ce pare-a fi mereu de strajă
Nu arată nici o dată că are atunci draci
Se lasă pătruns cu privirea ta vrajă.

Bărbații nu plăng, ei doar încărunțesc
De plăcerea din univers ei tot se feresc
Rana din suflet nu pare să se tămăduiască
El poate să uite dar nici o dată nu iartă.