poezia

negasind cuvinte... punem un smyle. ne e frica sa spunem... si trimitem o inimioara.cand e on-line reactionam la fel ca si cum acea persoana e langa noi. nu stam pe ganduri si apasam enter, doar pentru ca degetele au invatat aceasta tasta. in loc de cuvinte trimitem un link, unde totul e spus deja. recunoastem un om dupa statusul pe care il are. credem ca cunoastem oamenii, uitand ca asta e doar in lumea virtuala.o lume in care zambetul nu mai conteaza,o lume in care poti spune ca totul e in ordine cu toate ca nu e adevarat si toti sa te creada. noi traim, invatam, lucram,mergem cu tranvaiul... pentru ca atunci cand vine noaptea, sa ne intoarcem in aceasta lume.o lume ce o construim singuri. o lume in care prietenii incap intr-o singura lista, in care poti sa stergi un om din viata cu o simpla tasta delete. e atat de banal si simplu...
am furat din castronu cu libertate cu polonicu,de asta nu m-am considerat nici o dată lipsită de ea.

vineri, 17 decembrie 2010

o garoafă

Cu obraji înbujorați pe-o bancă de ghiață
Stă-o copilă încă mică cu lacrimi pe față.
Plânge-acolo de ceva timp, plânge ea acuma
Afară-i ninge și e frig ea este doar una.

Un bărbat înalt,grăbit merge el spre casă
Vede fetița plângând, cât e de frumoasă
Se oprește lângă ea, lacrima îi șterge
E sărată ca și marea, iar obrazul rece.

-Mama nu mai e acum , mi-a furat-o cerul
Suferință-n ea e multă o îngheață gerul
Bărbatul prins de-a ei tristețe, în a ei durere
Pentru ea zâmbetul mamei este o avere.

Sta pe bancă lângă ea pierderea să nu o doară
Îi arată niște ciori cum spre zare zboară
Apoi stă el neclintit nuștie cum să-nceapă
și acum prinde l-a glas și da tată-ntreabă.

-Mama nu a vrut să moară,nici nu-i era timpul
Tata beat atunci era și-n ea a înfipt cuțitul
Aș vrea pe mama s-o cuprind, acum să mă ajute
Să-i zic cât mie de dor acum aș vrea să mă asculte.

Bărbatul trist și disperat acum la ușă bate
-Uite draga mea acum el e al tău frate
În ușă sta un băiat mic ce privește afară
O privea pe ea și... dorea de mult o surioară.

Și mamă ea avea acum, iubită era și de tată
Dar vine-n fiecare zi unde mama-e înmormântată
Nu poate rana să și-o coase încă o mai doare
Cu o garoafă acum în mâini e o fată mare.

2 comentarii: