Poveste tristă

Precum poveștile încept toate cu „A fost odată”
Așa e și povestea despre o inima nevinovată.
A fost odat-un sat mai vechi ce astăzi nu mai este
Unde trăia un cocoșat și despre el e-a mea poveste.

Sta singur el, n-avea prieteni avea dar o desagă
În care el purta pe atunci ce strânse o viață-ntreagă.
Și când mergea el pe la târg oamenii fugeau din cale
Credeau că dacă arată așa o fi frate de vrăjitoare.

Și pe potecile din sat el rătăcea așa de-o vreme
Purta mantou ce anii satului avea și ros era de-un virme,
Iar cizmele ce le-a avut sau rupt acum trei ani de zile
Mergea încet el spre casuța sa ferit și de copile.

Și-a mai trăit așa o vreme în sat venind numai la târg,
Dar când oamenii-i văd chipul la rege ei se plâng.
Și îl vorbesc și pe la spate cum că el ar fi un drac,
Și coarnele nevatămate le ține sub căciulă de atac.

De câte ori fusese înjosit, și câți au râs de el
El merge dârz cu capul sus ieșind și din castel.
Suportă tot ce oamenii îi fac, suportă ăn tăcere,
Iar oamenii erau mai răi nepăsândule de durere.

Dar iată într-o zi se abătuse peste sat o mie de probleme
Ba că ninge în miez de vară, ba de secetă pământul geme
Plouă mult ori arde soarele prea tare, satul e tot în disperare
În inima fiecărui om este acum o pată de teroare.

Au venit zile grele și iarna rece și fără de mâncare 
Credeau oamenii atunci că nu mai au scăpare
Și cum sunt oamenii fară milă au căutat vinovat
Și cine poate fi dacă nu îmbătrânitul cocoșat...


Sau înarmat cu pietre și-au mers ei lângă lac
Unde de ceva vreme cocoșatul s-a aflat
El a ieșit din casă deși știa de ce-au venit
Cu inima blajină el oamenii i-a întâlnit.

Aceștia dau cu pietre bătrânul îl rănesc
Îl bat până la moarte, de rele-l pedepsec
Și când însângerat cocoșatul pare c-a murit
Se duce un băiat ce curiozitate spre el s-a pornit.

Dă mantia în jos încearcă el să vadă cum e un vrăjitor
Și de-i așa puternic de ce nu și-a luat el un alt rol
Sub manti însângerate stau două aripi pitulate
Sătenii tremură îngroziti de cele astăzi întâmplate.

Abia acum au înțeles că el e îngerul lor păzitor
Că astăzi omorândul l-au rănit și pe păstor,
Iar satul asăzi este plin de-o mai mare teroare
Satul e tot în scrum în timp ce îngerașul moare.