poezia

negasind cuvinte... punem un smyle. ne e frica sa spunem... si trimitem o inimioara.cand e on-line reactionam la fel ca si cum acea persoana e langa noi. nu stam pe ganduri si apasam enter, doar pentru ca degetele au invatat aceasta tasta. in loc de cuvinte trimitem un link, unde totul e spus deja. recunoastem un om dupa statusul pe care il are. credem ca cunoastem oamenii, uitand ca asta e doar in lumea virtuala.o lume in care zambetul nu mai conteaza,o lume in care poti spune ca totul e in ordine cu toate ca nu e adevarat si toti sa te creada. noi traim, invatam, lucram,mergem cu tranvaiul... pentru ca atunci cand vine noaptea, sa ne intoarcem in aceasta lume.o lume ce o construim singuri. o lume in care prietenii incap intr-o singura lista, in care poti sa stergi un om din viata cu o simpla tasta delete. e atat de banal si simplu...
am furat din castronu cu libertate cu polonicu,de asta nu m-am considerat nici o dată lipsită de ea.

joi, 30 decembrie 2010

o umbrela

Păstrează-mi iubirea...inima, trupul
Și fericirea asemeni unui soare,
Păstrează-mi visele și amintirile
Undeva printre brațele tale.

Păstrează-mi ziua senină pe buze
Și cerul albastru sub pleoape
Pentru ca viata-i plină de magie
Pline de tine mi-s celulele toate.

Desenează-mi o ploaie de vară
Pe mine sub o umbrelă gălbuie
Cum dansau bătrâni odinioară
Chiar de viața-i mai amăruie.

Iar viața atât de viu colorată
Fie și-ntr-o zi ploioasă de toamnă
Devine din ce în ce mai divină
În iarna cu bulgări de zăpadă.

Păstrează-mi toate astea în tine
Cât mai aproape de inima ta,
Iar eu voi face mereu ce se cuvine
De voi ține sub aripa mea.
Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)