poezia

negasind cuvinte... punem un smyle. ne e frica sa spunem... si trimitem o inimioara.cand e on-line reactionam la fel ca si cum acea persoana e langa noi. nu stam pe ganduri si apasam enter, doar pentru ca degetele au invatat aceasta tasta. in loc de cuvinte trimitem un link, unde totul e spus deja. recunoastem un om dupa statusul pe care il are. credem ca cunoastem oamenii, uitand ca asta e doar in lumea virtuala.o lume in care zambetul nu mai conteaza,o lume in care poti spune ca totul e in ordine cu toate ca nu e adevarat si toti sa te creada. noi traim, invatam, lucram,mergem cu tranvaiul... pentru ca atunci cand vine noaptea, sa ne intoarcem in aceasta lume.o lume ce o construim singuri. o lume in care prietenii incap intr-o singura lista, in care poti sa stergi un om din viata cu o simpla tasta delete. e atat de banal si simplu...
am furat din castronu cu libertate cu polonicu,de asta nu m-am considerat nici o dată lipsită de ea.

sâmbătă, 4 decembrie 2010

și-mi ceri din libertate

Îmi ceri să-ți dau un strop de libertate
Zici că fără ea încetezi de-a fi
Dar cum să fii singur în noapte
Cînd tinzi cu disperare spre a mai  trăi?

Dar ce e libertatea astăzi pentru tine?
Un strop din mare? Un gram de adevăr?
Sau vrei să mă sufoci fugind de  mine
Gustând din al Evei plin de păcate măr?

Îmi ceri ă-ți dau un strop de  libertate
Zici că fără ea încetezi de-a fi
Dar nu înțelegi că libertatea ta poate
E lângă mine de noapte până-n  zi.
Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)