la mulți ani

E noapte-afară, arde focu-n vatră
Am adus și bradul, luminițe-mbracă
Eu port o rochiță, sora-i coafată
Fratele prin casă caut-o cravată.
Mama pune-n masă, casa-mpodobită
La fereastră fulgii ne privesc în pripă.
Suntem împreună la răscruce dintre ani
Mâine o să fim cu un an mai mari.
Azi uităm de griji, nimeni nu se ceartă
Câinele pisica în astă seară iartă.
Mama ne privește un oftat îi scapă
-Vom fi mai cuminți seara asta toată.
Liniște în jur doar focul trosnește
La fereastra noastră crăiasa oprește
Masa azi bogată, mama îmbujorată
Așteptăm cu toții ciasul ca să bată.
Ușa se aude, stă cineva în prag
-Mamă! Este moșu; în mână cu un sac
E cam tânăr moșul, statura tatei are
Ochii ca ai lui și vocea mi se pare
Toți primim cadouri, fratele meu plânge
-Mi-ai greșit cadoul, moșu-n sac îl strânge
-Poate ai dreptate doar copii îs mulți
Ca să-mi amintesc vrei să ma ajuți?
-Moșule ai jucării care mai de care
Poate mi-ai aduce una când voi fi mai mare
Dăte mai aproape ca să-ți zic în șoaptă
Nu vreau jucării, îl vreau pe-al meu tată.
Moșul își ia sacul pleacă după casă
Iar Tăticul vine și ia loc la masă.
Familia-i unită iar de sărbători
Tata mamei noastre îi dă flori
Ding-dong sună ciasul, șampania curge
Două mii zece azi de la noi fuge.
La mulți ani la toți multe bucurii
Și doar pace-n casă și cuminți copii
Nu vă mai certați uitați de durere
Doar iubirea voastră este o avere.

o umbrela

Păstrează-mi iubirea...inima, trupul
Și fericirea asemeni unui soare,
Păstrează-mi visele și amintirile
Undeva printre brațele tale.

Păstrează-mi ziua senină pe buze
Și cerul albastru sub pleoape
Pentru ca viata-i plină de magie
Pline de tine mi-s celulele toate.

Desenează-mi o ploaie de vară
Pe mine sub o umbrelă gălbuie
Cum dansau bătrâni odinioară
Chiar de viața-i mai amăruie.

Iar viața atât de viu colorată
Fie și-ntr-o zi ploioasă de toamnă
Devine din ce în ce mai divină
În iarna cu bulgări de zăpadă.

Păstrează-mi toate astea în tine
Cât mai aproape de inima ta,
Iar eu voi face mereu ce se cuvine
De voi ține sub aripa mea.

nebunie

Rănile nu par a se vindeca
Durerea e mult prea reală
Tu rătăcești pe undeva
Visele par că te omoară.

Deprimată astăzi de toate 
Nu vreau decât să plec
Și tu ai plecat în noapte
Când eu cearșafu îl înec.

Iar temerile mele copilărești
Mă duc acum în eroare
Când trebuia să cred în povești
Eu eram plină de disperare.

o garoafă

Cu obraji înbujorați pe-o bancă de ghiață
Stă-o copilă încă mică cu lacrimi pe față.
Plânge-acolo de ceva timp, plânge ea acuma
Afară-i ninge și e frig ea este doar una.

Un bărbat înalt,grăbit merge el spre casă
Vede fetița plângând, cât e de frumoasă
Se oprește lângă ea, lacrima îi șterge
E sărată ca și marea, iar obrazul rece.

-Mama nu mai e acum , mi-a furat-o cerul
Suferință-n ea e multă o îngheață gerul
Bărbatul prins de-a ei tristețe, în a ei durere
Pentru ea zâmbetul mamei este o avere.

Sta pe bancă lângă ea pierderea să nu o doară
Îi arată niște ciori cum spre zare zboară
Apoi stă el neclintit nuștie cum să-nceapă
și acum prinde l-a glas și da tată-ntreabă.

-Mama nu a vrut să moară,nici nu-i era timpul
Tata beat atunci era și-n ea a înfipt cuțitul
Aș vrea pe mama s-o cuprind, acum să mă ajute
Să-i zic cât mie de dor acum aș vrea să mă asculte.

Bărbatul trist și disperat acum la ușă bate
-Uite draga mea acum el e al tău frate
În ușă sta un băiat mic ce privește afară
O privea pe ea și... dorea de mult o surioară.

Și mamă ea avea acum, iubită era și de tată
Dar vine-n fiecare zi unde mama-e înmormântată
Nu poate rana să și-o coase încă o mai doare
Cu o garoafă acum în mâini e o fată mare.

Poveste tristă

Precum poveștile încept toate cu „A fost odată”
Așa e și povestea despre o inima nevinovată.
A fost odat-un sat mai vechi ce astăzi nu mai este
Unde trăia un cocoșat și despre el e-a mea poveste.

Sta singur el, n-avea prieteni avea dar o desagă
În care el purta pe atunci ce strânse o viață-ntreagă.
Și când mergea el pe la târg oamenii fugeau din cale
Credeau că dacă arată așa o fi frate de vrăjitoare.

Și pe potecile din sat el rătăcea așa de-o vreme
Purta mantou ce anii satului avea și ros era de-un virme,
Iar cizmele ce le-a avut sau rupt acum trei ani de zile
Mergea încet el spre casuța sa ferit și de copile.

Și-a mai trăit așa o vreme în sat venind numai la târg,
Dar când oamenii-i văd chipul la rege ei se plâng.
Și îl vorbesc și pe la spate cum că el ar fi un drac,
Și coarnele nevatămate le ține sub căciulă de atac.

De câte ori fusese înjosit, și câți au râs de el
El merge dârz cu capul sus ieșind și din castel.
Suportă tot ce oamenii îi fac, suportă ăn tăcere,
Iar oamenii erau mai răi nepăsândule de durere.

Dar iată într-o zi se abătuse peste sat o mie de probleme
Ba că ninge în miez de vară, ba de secetă pământul geme
Plouă mult ori arde soarele prea tare, satul e tot în disperare
În inima fiecărui om este acum o pată de teroare.

Au venit zile grele și iarna rece și fără de mâncare 
Credeau oamenii atunci că nu mai au scăpare
Și cum sunt oamenii fară milă au căutat vinovat
Și cine poate fi dacă nu îmbătrânitul cocoșat...


Sau înarmat cu pietre și-au mers ei lângă lac
Unde de ceva vreme cocoșatul s-a aflat
El a ieșit din casă deși știa de ce-au venit
Cu inima blajină el oamenii i-a întâlnit.

Aceștia dau cu pietre bătrânul îl rănesc
Îl bat până la moarte, de rele-l pedepsec
Și când însângerat cocoșatul pare c-a murit
Se duce un băiat ce curiozitate spre el s-a pornit.

Dă mantia în jos încearcă el să vadă cum e un vrăjitor
Și de-i așa puternic de ce nu și-a luat el un alt rol
Sub manti însângerate stau două aripi pitulate
Sătenii tremură îngroziti de cele astăzi întâmplate.

Abia acum au înțeles că el e îngerul lor păzitor
Că astăzi omorândul l-au rănit și pe păstor,
Iar satul asăzi este plin de-o mai mare teroare
Satul e tot în scrum în timp ce îngerașul moare.

dor de casă

Și îmi lipsește-atât de mult

Mirosul cel d-acasă

Cu mama în bucatărie iar

Iar noi nebuni ca altă dată.

Și îmi lipsește-atât de mult

Joc de copil în miez de vară

Când stau copii pân târziu

Mie dor de ulicioară.

Și îmi lipsesc atât de mult

Ale mamei sfaturi

Și clipele când tatăl meu

Glumea pe seama Anei.

Și  îmi lipsește atât de mult

Glumele micuțului meu frate

Mie dor pe mama s-o ascult

Mie dor acum de toate.

și-mi ceri din libertate

Îmi ceri să-ți dau un strop de libertate

Zici că fără ea încetezi de-a fi

Dar cum să fii singur în noapte

Cînd tinzi cu disperare spre a mai  trăi?

Dar ce e libertatea astăzi pentru tine?

Un strop din mare? Un gram de adevăr?

Sau vrei să mă sufoci fugind de  mine

Gustând din al Evei plin de păcate măr?

Îmi ceri ă-ți dau un strop de  libertate

Zici că fără ea încetezi de-a fi

Dar nu înțelegi că libertatea ta poate

E lângă mine de noapte până-n  zi.