doi batrini

Rostogolindu-şi ghemul nesfirşit
Lasînd, încet să se îmbine cu dorinţa
Timpul ramîne fructul cel oprit
Păstrînd în el ascuns credinţa.
Cuvintele nespuse ratăcite prin priviri
Ascund in urma lor povestea de amor
A doi copii furaţi de-aceleaşi amintiri
Aceleaşi vise care poate că mai dor.
Obsesii mărunte îmi macină viaţa,
Refac din cenuşă un nou univers.
Cind moarte se joaca cu noi natafleaţa
Eu scriu timidă incă un vers.
Şi clopotul s-aude în zare cum bate
Rostind cu glas tare un nou început
Pîn’n în adincul văii străbate
Sună pîn’ şi cei surzi îl aud.
Clepsidra se sparge vărsînd din el nisipul
Nu mai reuşim să măsurăm timpul
Acesta se scurge şi iatăne batrini
A timpului regret se simte-n aceşti crini.
Si stau nestingeriţi, doi batrînei la o fereastra
La poartă nucul stă uscat, în casă nu au apă
Ei stau tot trişti şi-nginduraţi,ea toarce-ncet din fus
El gata sa-I îmbraţişeze înco-dată, dar copii nus…

bunicii mele

Ma apuc-un dor de moarte,
De-acele vise de copil.
De ale bunicii basme
Si de zimbetul naiv.
As vrea din nou ca sa devin copil
Sa simt mirosul de gutuie coapte
Mie dor de zilele frumoase de april
In care furam ouale la paste.
Si casa mare a bunicii
De unde ne dadea bomboane
Cind ne ingramadeam in ea toti picii
Linga bunica noi faceam coloane.
Frumoase timpuri au mai fost,
Frumoase clipe sau piedut in timp
Iar in lumea ast’adulta n-are rost
Sa mai alergi desculta tu prin cimp.
Acum n-ai timp sa zbori sau sa visezi
Mereu acasa ai de lucru,si serviciu
Doar noptile tu lumea ta-ti creezi
Fara sa lasi in urma vreun indiciu. 
Si cind deschid albumul fermecat
Unde ca un zmeu sta incuiata
Copilaria mea sub lacat ferecat
De unde nu mai iese nici o data.
Cu zine din povesti si baba cloanta
Cu Fat-Frumos si cu nemilosii zmei
Acolo unde-si face de cap cotoranta
Unde inving mereu neinfricati eroii mei.
Invata sa-ti traiesti copilaria
S-ajungi batrin sa zici c-a fost frumoasa
Si povestind sa te apuce melancolia
Visind din nou ca sa devii craiasa.
Ma apuc-un dor de moarte,
De-acele vise de copil.
De ale bunicii basme
Si de zimbetul naiv.

nu uita copile

Tu pruncule ce abia te-ai nascut
Si esti micut,si toti te tin in brate
Asculta-ma ca-ti zic, ce ai de facut
In asta mult prea scurta viata.

Nu crede ca-ti impun acum ceva
Cum ca ar trebui sa faci ca mine
Eu tind acum spre un sfat ati da
Ca-n asta lume sa traiesti mai bine.

Acum esti mic si poate nici nu intelegi
Ce-ngina asta fata linga tine
Dar fii atent in viata ce drum alegi
Ia seama sa nu faci ca mine.

Um sfat ar fi ai grija de parinti
Cum au si ei acum de tine
Caci doar cind se transforma-n sfinti
Abia atunci vezi a lor bine.

Nu vreau sa spui ca indrug eu nebunii
Ca nus nici eu destul de mare
Doar ca vreau sa-ti apreciezi parintii:
Nu doar atunci cind vreunul moare.

Pastraza toate astea in inima ta
Pastrazale pe toate pe-a vietii file
De va veni un timp ca vei pleca
nu uita de aceste comori tu copile.

stafia

Voi pasi pe malul marii:
Mindra si salbatic,
Ai sa cazi in culmea disperari
Si-mi vei fi ostatic.
Nisipul purtat de picioarele mele
Mai pastraza amprenta mea
Pina vor veni din nou valurile,
Fara nici o cainta mi le va spala.
Tu-mi vei cauta necontenit urmele
Jos,pe imensul litoral
Imi vei striga disperat numele
Cazind intr-un dor infernal.
Stincele stingherite-ti mai spun
Oferindu-ti undeva o speranta
Ele iti zic sa alegi tu un alt drum,
De care sa nu regreti in asta viata.
Ma cauti trist,stingher si disperat
Pasind cu pasi marunti pe linga sticla
Abia acum tu ai inteles si ai aflat:
Ca tu esti prins in a mea clepsidra.
Credeai atunci ca-n asta viata
Vei pasi mereu pe urmele mele
Gaseai in mine undeva si o povata
Pentru acele zile ce le numim noi grele.
Vedeai in mine fata cu ochi verzi
Care te va ajuta la orice ananghie,
Chiar nu stiai ca nu merita sa-i crezi,
Si nu credeai cai sa devii stafie.

vad

vad cum umbrele tremura pe o alee
ramasa uitate de razele de soare
vad cum un delfin din marea egee
pleaca ingindurat in departare.

vad cercuri de lumina ancorate salbatic
in imensul si indepartatul univers
un greer a ramas prins in timp ostatic
crezind ca toata viata-i vara,si e vers.

vad valuri inspumate zdrobinduse de stinci
lasind durerea care de-a lungul le strabate
pe litoralul marii in noptile adinci.
uitind de ale vieti griji si de credinta poate.

vad ochi-ndragostiti de mindrul soare
nascindu-se la rasarit,murind inspre apus
dar renascindu-se din nou cind el apare.
mai indragosti ochi c-acestia nus.