miracol din miracole

Picături de furtună pe genele de pin,

Soarele s-a înecat în oceanul din priviri

Totu-n lumea asta-i durere și e chin

Uitând pentru-o eternitate de-a vieții sclipiri.

Noaptea pictează vise pe fețele palide

Pensula o înmoaie în guaș de lună

Vis și realitate acum în noi deschide...

Lumea de toate azi îndură...

Greșeli iertate, erori neobservate

Un zâmbet pal al unui nou născut

În viața asta gustăm din plin de toate,

Iar cel îndrăgostit e mai avut.

Înflorește un zâmbet timid pe buze

Te gândești de e de rău sau bine

Te rușinezi și îți ceri scuze,

Iar tu... primește fluturi de la mine...

Cadoul potrivit?- O pagină goală

Să scrii cu aur pe cerul de argint

Înverșunândute cu-a iubirii abureală

Nu-ți pasă de e soare sau e vânt...

Mie frică acum să mă trezesc

Să nu-mi pierd iară visele

Doar ele noaptea mă mai ocrotesc

Visând miracol din miracole...

un soare

Privește-mă în ochi și nu îndrăzni

Să pleci fără a mă asculta,

Iar după ce o să mă asculți

Să ai curaj să mă-nțelegi

Nu am nevoie de scuzele tale

Ce le spui cu milă...

Doar iubirea e un soare, iar soarele nu poți

Să-l întorci...

Uneori greșesc dar atât de rar

Înțelege cu mintea ce inima ta

Nu a dorit să creadă.

Pe câmpul de luptă a vieții tale

Uite cât de curând v-a incepe război

Și toate visele tale

Vor arde...

Vezi tu doar soarele cade

Încet si nu mai poți să-l întorci

Strălucirea razelor moi se estompează

În noapte fără milă...

La fel dispare și cea de tine iubită, dar..

Soarele mâine revine, iar ea cine mai știe...

Și atunci când ea a șters cu sensibilitate

Ultima linie de tristețe

Învolburată cu gânduri despre tine

Dar... e prea târziu prietenul meu

Îți va fi dor de ea pentru todeauna

Și apoi vine noaptea rece...

intre limite

Aș vrea doar să exiști. Nu tăcea

Deși uneori când stau la marginea pământului

Îți aud șoaptele de salut, iar ele...

Îmi sunt scări până în rai...

Nu am nevoie de dragostea ta,

Am nevoie decât să mai cred în miracole,

Iar peste câteva secole

Să ne întâlnim iar pe stradă.

Nu contează de-ai fi tu cer si eu o apă sau poate

Un delfin iar eu pe cer o stea

Important e să ne întâlnim, dar...

Nu se poate...

Te rog să nu dispari,văd tristețe în  spațiul tău misterios...

Ca de obicei ne desparte Calea Lactee,

Iar stelele sunt ca un combinat de vise

Luna ne organizează

Întâlniri  secrete,

Ne minunează ochii și... te fac fericit

Ea- lăcașul de tăcere

O pușculiță de confesiuni senzuale...

Pentru cei care nu au nici o vină

Viața pe frontierele despărțirii...

Te rog să nu dispari... zi ceva

Doar nu suntem supuși în infinit

Prin ochii haini ai lunei

Îți trimit gingășie...

echilibru

Viața e o mică moarte,
Moartea e o viață eternă...
Se aud a coasei șoapte,
Se nasc alții fără jenă...

Iubirea e ultima ură,
Ultima ură e iubirea nebună
Doi bătrân din ea mai fură,
Doi îndregostiți se-njură...

Îngerul e un demon în viitor,
Demonul e neînfricatul înger.
Vine o zi aripile-i se rup de dor
Și iată-l că a și căzut din cer...

Zămbetu-i cel de vine după lacrimi
Lacrimile nu curg zămbind
Al inimei melodie cântă-mi
Eu, voi adormi ascultănd...

Eu sunt un simplu suflet,
Tu sufetul ce e acum în mine
De ai pleca acuma cuget...
Ai face din mine doar ruine...

ce-ai face?

Nu poți la început ca să ucizi

Apoi sa spui c-a fost din întâmplare

Nu poți cerul în brațe să-l cuprinzi,

Asta doar că e-atât de mare…

Nu poți tot timpul să trădezi

Apoi să spui “N-o voi mai face”

Nu poți din aer omul să-l creezi

Oricât de mult nu l-ai întoarce.

Nu poți precum un iepure să fugi

Motiv fiind c-ai avea treabă

Nu te îndrăgosti de primii fulgi

Apoi să suferi o vară-ntreagă...

Nu poți să te întorci nestingherit

Să te comporți c-acum odată

Nu poți păstra ce n-ai iubit

Să râzi de naivitatea mea de fată...