poezia

negasind cuvinte... punem un smyle. ne e frica sa spunem... si trimitem o inimioara.cand e on-line reactionam la fel ca si cum acea persoana e langa noi. nu stam pe ganduri si apasam enter, doar pentru ca degetele au invatat aceasta tasta. in loc de cuvinte trimitem un link, unde totul e spus deja. recunoastem un om dupa statusul pe care il are. credem ca cunoastem oamenii, uitand ca asta e doar in lumea virtuala.o lume in care zambetul nu mai conteaza,o lume in care poti spune ca totul e in ordine cu toate ca nu e adevarat si toti sa te creada. noi traim, invatam, lucram,mergem cu tranvaiul... pentru ca atunci cand vine noaptea, sa ne intoarcem in aceasta lume.o lume ce o construim singuri. o lume in care prietenii incap intr-o singura lista, in care poti sa stergi un om din viata cu o simpla tasta delete. e atat de banal si simplu...
am furat din castronu cu libertate cu polonicu,de asta nu m-am considerat nici o dată lipsită de ea.

sâmbătă, 22 ianuarie 2011

ai fost si tu copil

       Uneori e foarte greu să înțelegi ce-i în mintea unui copil când face vreo năzbâtie. Se gândește la consecințe sau doar savurează plăcerea strengăriilor săvârșite.
        De cele mai multe ori îi certăm când fac ceva iar dacă au făcut o trăsnaie mai mare poate îi și batem.
       De cele mai multe ori încercăm să le oferim copiilor ceea ce nu am avut noi neântrebândune dacă ei au nevoie de asta. Nu ne place când îl vedem pe stradă purtânduse ca un vagabond sau când se bate cu un coleg pentru o fată. Nu ne place să facă ce vor ei sau... Le cerem copiilor libertatea lor pentru a ne simți noi mai bine .Le oferim niște cunoștințe de care în viitor nu se vor folosi. Încercăm să le dăm o educație corectă gândindune că e pentru binele lor.
       Copii la rândul lor nu devin decât niște marionete firave care la o strângere mai bruscă se pot frânge.
       Le cerem să ne fie devotați ca niște câini și să-i pedepsim la orice deviere de la reguli. Le furăm visele lor pentru a le construi pe ale noastre. Le furăm dreptul de ași alege o profesie inpunândui să o aleagă pe a noastră. Îi impunem să se căsătoarească cu un băiat pe care nu-l va iubi niciodată,care peste câțiva ani va simți indiferența ei și va pleca la alta.
       Și doar cu ceva timp în urmă erai și tu un copil care visa să prindă hulubi, să șterpelească roua dimineții și să alerge pe toate câmpurile atingând orizontul. Ai uitat copilul care se bucura de un curcubeu și care fugea lângă fusta mamei când auzea tunetele unei furtuni. Ai uitat copilul care tindea să descopere fiecare ungher întunecat a cerdacului și ai uitat de copilul care râdea. Râdea de razele soarelui, râdea lângă izvor râdea și era fericit fără să fi fost ziua lui sau Crăciunul. Vrem atât de mult să fim adulți încât am uitat cu desăvârșire că am fost și noi copii.
  Am uitat acea copilărie viu colorată și ne-am cufundat în lumea monotonă a adulților unde sunt peste tot reguli, unde scrie cu litere mari NU FĂ AIA, NU E BINE CUM CREZI TU , EU AM MAI MULTĂ DREPTATE, TU EȘTI ÎNCĂ COPIL ȘI NU ĂNȚELEGI. Dar nu uita că și tu ai fost cândva copil aveai și tu opiniile tale și cât de dureros era când cei MARI nu te ascultau.
Lasă copilul să rămână copil să prindă și el roua dimineții și să savureze din curcubeu, doar tu ai atins odată orizontul, nu-l priva de acest drept pe el.

marți, 4 ianuarie 2011

antidot

Ar trebui să merg la medic
Nuștiu de ce dar de ceva timp ochii
Îmi curg.

Și toate aceste lacrimi cad
Din cauza durerii ce îmi inundă
pieptul...

Stomacul mi s-a strâns
Nu mai pot înghiți nici o bucățică
și mi-e sete...

Sufletul meu e ca o gaură neagră
Mă absoarbe pe dinăuntru
și... nu mai rezist.

Am fost la mulți medici
Însă nu au reușit să mă vindece , nu știau;
Eu aveam nevoie... de El...

luni, 3 ianuarie 2011

pierdut

Cu părul ars,ochii ieșindui din orbite
Ardea în focul de război vrăjmaș
Pielea-i se topește, flacăra-i fierbite
Într-un mișel nebun moare un ostaș.

Arma e grea, n-o poate să mai țină
Cade-n genunchi nevrând să moară
Deși-i pe plaiul lui, țara pare străină
Cu focul sălbatic din acea zi de vară.

În jur numai ruine, cadavre dezvelite
Prieteni,frați murind pentru onoare
Mor pentru lucruri de secole sfințite
Pentru c-aici de ani se-ntorc cocoare.

Mijolc de vară pare că-i în calendar
Dar totul e ca-ntr-o toamnă târzie
S-a stins astă noapte și bătrânul far
Sortind atâtea corăbii la pierire.

Cu părul ars,ochii ieșindui din orbite
Ardea în focul de război vrăjmaș
Pielea-i se topește, flacăra-i fierbite
Într-un mișel nebun moare un ostaș.

joi, 30 decembrie 2010

la mulți ani

E noapte-afară, arde focu-n vatră
Am adus și bradul, luminițe-mbracă
Eu port o rochiță, sora-i coafată
Fratele prin casă caut-o cravată.
Mama pune-n masă, casa-mpodobită
La fereastră fulgii ne privesc în pripă.
Suntem împreună la răscruce dintre ani
Mâine o să fim cu un an mai mari.
Azi uităm de griji, nimeni nu se ceartă
Câinele pisica în astă seară iartă.
Mama ne privește un oftat îi scapă
-Vom fi mai cuminți seara asta toată.
Liniște în jur doar focul trosnește
La fereastra noastră crăiasa oprește
Masa azi bogată, mama îmbujorată
Așteptăm cu toții ciasul ca să bată.
Ușa se aude, stă cineva în prag
-Mamă! Este moșu; în mână cu un sac
E cam tânăr moșul, statura tatei are
Ochii ca ai lui și vocea mi se pare
Toți primim cadouri, fratele meu plânge
-Mi-ai greșit cadoul, moșu-n sac îl strânge
-Poate ai dreptate doar copii îs mulți
Ca să-mi amintesc vrei să ma ajuți?
-Moșule ai jucării care mai de care
Poate mi-ai aduce una când voi fi mai mare
Dăte mai aproape ca să-ți zic în șoaptă
Nu vreau jucării, îl vreau pe-al meu tată.
Moșul își ia sacul pleacă după casă
Iar Tăticul vine și ia loc la masă.
Familia-i unită iar de sărbători
Tata mamei noastre îi dă flori
Ding-dong sună ciasul, șampania curge
Două mii zece azi de la noi fuge.
La mulți ani la toți multe bucurii
Și doar pace-n casă și cuminți copii
Nu vă mai certați uitați de durere
Doar iubirea voastră este o avere.

o umbrela

Păstrează-mi iubirea...inima, trupul
Și fericirea asemeni unui soare,
Păstrează-mi visele și amintirile
Undeva printre brațele tale.

Păstrează-mi ziua senină pe buze
Și cerul albastru sub pleoape
Pentru ca viata-i plină de magie
Pline de tine mi-s celulele toate.

Desenează-mi o ploaie de vară
Pe mine sub o umbrelă gălbuie
Cum dansau bătrâni odinioară
Chiar de viața-i mai amăruie.

Iar viața atât de viu colorată
Fie și-ntr-o zi ploioasă de toamnă
Devine din ce în ce mai divină
În iarna cu bulgări de zăpadă.

Păstrează-mi toate astea în tine
Cât mai aproape de inima ta,
Iar eu voi face mereu ce se cuvine
De voi ține sub aripa mea.