poezia

negasind cuvinte... punem un smyle. ne e frica sa spunem... si trimitem o inimioara.cand e on-line reactionam la fel ca si cum acea persoana e langa noi. nu stam pe ganduri si apasam enter, doar pentru ca degetele au invatat aceasta tasta. in loc de cuvinte trimitem un link, unde totul e spus deja. recunoastem un om dupa statusul pe care il are. credem ca cunoastem oamenii, uitand ca asta e doar in lumea virtuala.o lume in care zambetul nu mai conteaza,o lume in care poti spune ca totul e in ordine cu toate ca nu e adevarat si toti sa te creada. noi traim, invatam, lucram,mergem cu tranvaiul... pentru ca atunci cand vine noaptea, sa ne intoarcem in aceasta lume.o lume ce o construim singuri. o lume in care prietenii incap intr-o singura lista, in care poti sa stergi un om din viata cu o simpla tasta delete. e atat de banal si simplu...
am furat din castronu cu libertate cu polonicu,de asta nu m-am considerat nici o dată lipsită de ea.

luni, 3 ianuarie 2011

pierdut

Cu părul ars,ochii ieșindui din orbite
Ardea în focul de război vrăjmaș
Pielea-i se topește, flacăra-i fierbite
Într-un mișel nebun moare un ostaș.

Arma e grea, n-o poate să mai țină
Cade-n genunchi nevrând să moară
Deși-i pe plaiul lui, țara pare străină
Cu focul sălbatic din acea zi de vară.

În jur numai ruine, cadavre dezvelite
Prieteni,frați murind pentru onoare
Mor pentru lucruri de secole sfințite
Pentru c-aici de ani se-ntorc cocoare.

Mijolc de vară pare că-i în calendar
Dar totul e ca-ntr-o toamnă târzie
S-a stins astă noapte și bătrânul far
Sortind atâtea corăbii la pierire.

Cu părul ars,ochii ieșindui din orbite
Ardea în focul de război vrăjmaș
Pielea-i se topește, flacăra-i fierbite
Într-un mișel nebun moare un ostaș.
Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)