La cules de dovlecei.

În acea toamnă târzie
Am fost la cules de dovleci
Când alții săreau în sus
De zori și până-n seară.
În acea toamnă târzie
Câmpul întreg era al nostru,
Iar bunicul ne suia pe un dovleac
și noi zburam suuus
în acea toamnă târzie....
Aveam mulți dovleci...și pe toți am zburat
Când bunicul cădea
Mort de oboseală la pământ
Noi ne căutam dovleacul
Pe care am putea zbura mai sus.
Și cum dădeam dea derbedeul
Toți dovlecii la vale
Până ajungeau în hambar.
Noi veseli și bunelul alături de noi.
În acea toamnă târzie
Am fost la cules de dovleci
De i-am vătămat pe toți
Și nu au mai stat pân în iarnă,
Nu am mai mâncat plăcinte
Cu dovleci, dar eram fericiți;
În acea toamnă târzie
Am fost la cules de dovleci.

am obosit

Iar n-ai venit…
Pentru prima oară cafeaua din ciașcă sa răcit…
Și eu odată cu ea…
Am oboist să te caut prin mulțime…
Să fiu călcată în picioare, să bat la ușa unui străin pentru a te găsi…
Nu mai am puteri…
să merg desculță prin spini,
să suport în tăcere durerea din inima mea ,să strig nopțile lumii cît e de naivă… 
am obosit…
Nu pot trăi nici o clipă fără…fără el…
telefonul care era atât de important pentru mine acum este inutil
pentru că tace…
Te-am așteptat de atâtea ori… 
Așteptam un sunet de la tine…
un cuvint
dar nu ai venit,..
nu ai sunat niciodată ,
nu ai spus nici un cuvint… 
ai terminat să exiști pentru mine…
Sa răcit cafeaua din ciașcă dar poate... nu…
Azi pentru prima oară m-am răcit eu înaintea ei…
eu m-am răcit, iar cafeaua încă e fierbinte…
Azi nu mai exist pentru tine…

Fără aripi

Tu, mi-ai oferit aripi să zbor,
mi-ai oferit cerul.
Când am învățat să zbor până la soare
tu ai devenit gelos.
În fiece zi mi-ai tot zmuls din pene,
iar când mi-ai zmuls și ultima pană
din aripi…
…………..am căzut.

salut

Salut, 
Atât de mult timp a trecut de când nu am vorbit. 
Nu mai știu nimic de tine, 
nu mai știu la ce te gândești când te scoli dimineața 
când fumezi prima țigară… 
sunt sigură că acum nu-ți mai este gândul la mine. Aș dori să privesc în ochii tăi, 
acele picături albastre ce mă privesc cu atenție și …. 
și să văd pasiunea în ei. 
Sper că nu sau schimbat de atunci… Poate dorești să întrebi dacă am pe cineva? 
Nu,nu am pe nimeni… 
recunosc că au fost de atunci mulți dar era altceva… 
înțelegi tu,,, nu este ceea ce căutam… 
am impresia că sunt doar… niște jucării… 
niște jucării cum ziceai și tu de mine cândva… 
Acum nu-ți mai amintești de mine… 
Te-ai indrăgostit de soare,iar eu… 
Am rămas sub același cer înstelat 
În așteptarea ploii de stele 
Poate nici nu mai iubit… 

Salut… 
Cât de mult te-ai schimbat…

sunt visatori

Sunt visători cu ochi-n zare
Cerșind cerului culori
Petrec cum pleacă-n depărtare 
Stoluri grabite de cocori.

Sunt visători cu ochi-n zare
Cerșind cerului micuții stropi
Ogoarele-s prea arse de te doare
Cînd vezi cum plîng doi plopi.

Sunt visători cu ochi-n zare
Ce așteaptă pacea pe pământ
Așteapt-a vântului suflare
Ce-aduce înapoi cei sfânt.

Și doar atuncia își închid
Pleoapa atît de obosită
În visurile lor cuprind
Moldova noastră mică.

Adorm cu ochi-nlăcrimați
Când povestesc al ei trecut,
Plîng deși ei sânt bărbați
Când plânge țara care ia crescut.