În singurătatea nopții încatușate,
Mi-am simțit inima frântă de raze,
Sufletul meu atunci a fost plămădit
Din cioburi de vise sparte si pierdute.
Lacrimi izbucnesc din ochii amețiți de
delir ...
În orizontul absent văd aripi de înger.
Am pierdut clipa prin recifuri metalice,
M-au durut acele înșelări descălțate
Și am plâns toate lacrimile, iar ochii
mi-s reci...
Pieptul mă arde în noaptea liniștită
Lăsând doar batiste umede peste tot
Și când credeam că sufletul mi-e gol
Am găsit o semință de durere lăsată de
tine...
Parfumul plumburiu de brad acum
Îmi răscolește paginile de ieri,
Se îmbibă cu mirosul de iasomie
Și lăsândul sa piară la mica atingere a
toamnei...
Tălpile mi-s crăpate de oglinda
spartă în clipa când deliram
în ritmul domol a unei tornade...
am uitat că exist... fără tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu