Copilărie pierdută când încă suntem copii.
Tinerețea pleacă lăsândune naivi
Durerea mâ răpune și sufletul mă doare
În jur numai blesteme,în suflet e teroare.
Copii am fost cu toții și toți am fost copii
În gropi ne stau strămoșii deasupra ceilalți vii
O pasăre în aer pierde din imensitatea cerească
Un batrân privește și nu poate să o oprească.
Privirea-ți rece pare că-mi îngheață inima
Aceasta doar suspină când îți simte mâna
Eu sufăr în tăcere, lacrimi nu-mi mai curg
În jur e totul rece , e seară la amurg.
Miros de lăcrimioară, mai sus de iasomie
Copii devin maturi trecând peste copilarie
Iar sarpele blestetamă bărbatul nemilos
Ce puiul ia distrus și merge bărbătos.
Pustiul iar mă cheamă, nisipul îmi șoptește
Că poate eu voi fi miraj dintr-o poveste.
Depresia mă poartă pe mal ca să pășesc,
Iar valurile mării mi-arată că încă trăiesc.
Priviri prea îndrăznețe, necunoscuți în jur
De ce în tinerețe ne întîlnim cu Amur?
Sageata-I este dulce și viața nii poveste
Și nu vede nimeni veninul care este.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu