Fără aripi

Tu, mi-ai oferit aripi să zbor,
mi-ai oferit cerul.
Când am învățat să zbor până la soare
tu ai devenit gelos.
În fiece zi mi-ai tot zmuls din pene,
iar când mi-ai zmuls și ultima pană
din aripi…
…………..am căzut.

salut

Salut, 
Atât de mult timp a trecut de când nu am vorbit. 
Nu mai știu nimic de tine, 
nu mai știu la ce te gândești când te scoli dimineața 
când fumezi prima țigară… 
sunt sigură că acum nu-ți mai este gândul la mine. Aș dori să privesc în ochii tăi, 
acele picături albastre ce mă privesc cu atenție și …. 
și să văd pasiunea în ei. 
Sper că nu sau schimbat de atunci… Poate dorești să întrebi dacă am pe cineva? 
Nu,nu am pe nimeni… 
recunosc că au fost de atunci mulți dar era altceva… 
înțelegi tu,,, nu este ceea ce căutam… 
am impresia că sunt doar… niște jucării… 
niște jucării cum ziceai și tu de mine cândva… 
Acum nu-ți mai amintești de mine… 
Te-ai indrăgostit de soare,iar eu… 
Am rămas sub același cer înstelat 
În așteptarea ploii de stele 
Poate nici nu mai iubit… 

Salut… 
Cât de mult te-ai schimbat…

sunt visatori

Sunt visători cu ochi-n zare
Cerșind cerului culori
Petrec cum pleacă-n depărtare 
Stoluri grabite de cocori.

Sunt visători cu ochi-n zare
Cerșind cerului micuții stropi
Ogoarele-s prea arse de te doare
Cînd vezi cum plîng doi plopi.

Sunt visători cu ochi-n zare
Ce așteaptă pacea pe pământ
Așteapt-a vântului suflare
Ce-aduce înapoi cei sfânt.

Și doar atuncia își închid
Pleoapa atît de obosită
În visurile lor cuprind
Moldova noastră mică.

Adorm cu ochi-nlăcrimați
Când povestesc al ei trecut,
Plîng deși ei sânt bărbați
Când plânge țara care ia crescut.

buzele-mi rosii

Pe buzele-mi roșii păstrez și acuma
Stafia apusului de-o vară
Printre tăceri-tăceai întruna
Priveai la mine fără să-mi dau seama.

Dezastre goi au fost atunci să fie
Tu prea tăcut eu poate mai zglobie
Doar că atuncea tu mult ai vorbit
Aveai un plan în gânduri zămislit.

Și urma luptei din acea seară
E un coșmar ce-l văd cu ochi deschiși
Un zâmbet și-un apus de vară
Ca doi copii de dragoste închiși.

Eternul mâine azi la ușă bate
El va veni exact peste o noapte
Iar fostul ieri ma roade fără milă
E prea devreme sânt încă copilă.

Pe buzele-mi roșii păstrez și acuma
Lacrima ce a căzut în acea seară
Glasul tău moare pierzându-și urma
În noaptea târzie de vară.

întors acasă

Întors rănit din luptă
Cu zilele de ieri,
S-a oprit și ascultă
Cuvinte și tăceri.

Și-aceiași rană doare
Cum a durut și-atunci
Mergea pe vânt și ploaie,
Iar rănile-s adînci.

Iar scutul de-altă dată
Mâncat e de rugină
Durerea-i prea amară
Și inima e plină.

De-atîția ani la rându
A încercat să vie
Călătorea cu gândul
Închis în colivie.

Se simte-atât de singur
Strivit de demoni pare
Se scolă-ncet,nesigur
Ca rana rău îl doare.

Se scutură de greul
Armurii însângerate
L-așteaptă-n sat poporul
Iar podul îi desparte.