poezia

negasind cuvinte... punem un smyle. ne e frica sa spunem... si trimitem o inimioara.cand e on-line reactionam la fel ca si cum acea persoana e langa noi. nu stam pe ganduri si apasam enter, doar pentru ca degetele au invatat aceasta tasta. in loc de cuvinte trimitem un link, unde totul e spus deja. recunoastem un om dupa statusul pe care il are. credem ca cunoastem oamenii, uitand ca asta e doar in lumea virtuala.o lume in care zambetul nu mai conteaza,o lume in care poti spune ca totul e in ordine cu toate ca nu e adevarat si toti sa te creada. noi traim, invatam, lucram,mergem cu tranvaiul... pentru ca atunci cand vine noaptea, sa ne intoarcem in aceasta lume.o lume ce o construim singuri. o lume in care prietenii incap intr-o singura lista, in care poti sa stergi un om din viata cu o simpla tasta delete. e atat de banal si simplu...
am furat din castronu cu libertate cu polonicu,de asta nu m-am considerat nici o dată lipsită de ea.

miercuri, 4 august 2010

mereu

mereu ochii iubiti-
acum straini.
mereu cuvinte frumoase-
acum sint goale
mereu mi-am dorit caldura-
acum vreau rabdare
mereu mi-am dorit inaltimi-
acum am tradare
mereu am asteptat declaratiile tale-
acum destainuire.
mereu am trait in basme-
acum in nestire
mereu am pastrat orbeste-
ce nicicind n-am avut
mereu am crezut ca ma iubeste
acum el m-a pierdut

dragoste de frate


În lumea ce o înfloresti cu stele,
Se ţes în zare culori de asfinţit.
Iubirea ta-i mai scumpă decît perlele
În care stă a unei scoici sfîrşit.

Atît de inocent păşeşti prin lume,
Acolo unde-s doar probleme-n jur,
Cînd tu alinţi al meu nume
Se schimbă totul prinprejur.

Pătrund şi eu în universul tau,
Acolo unde ai zîmbetul pe buze
Şi dacă-mi faci vreodată tu rău
Îţi ceri mii şi mii de scuze.

Cînd lacrimi vezi pe faţa mea
Cu mîneca te grăbeşti de mi le ştergi,
Şi-atunci cînd eu de-acasă voi pleca
La cine tu în lacrimi ai s-alergi?

Nimic nu e mai sfint în astă lume
Ca inima timidă de copil
Cînd mîndru tu ajumgi la culme
Rămîi tandru şi umil.












luni, 2 august 2010

inger sau demon

Cîndva ziceai că-s înger pentru tine
Că eu sînt fericirea ta
Credeai în vise şi iubire
Zburai spre nori doar în prezenţa mea.

Cîndva-mi spuneai cuvinte de amor
Că viaţa lingă mine ţii sortită
Sunai zicînd că mori de dor
Că inima făra mine-i necăjită.

Azi mi-ai zis că-s diavol pentru tine
Că eu sînt suferinţa ta
Dar ce te-ai aşteptat tu de la mine,
Să spun eu lumii că-s a ta?

Spui că aripile ţi leam tăiat
In ziua cînd te-am părăsit
Azi lîngă mine este alt băiat
Tu umbli trist şi necăjit.

Şi dorul ce-l purtai mereu
Cu capul sus şi-n aşteptare
Azi duci la gură paharul greu
Şi ai făcut din vin licoare.

Să ştii că chiar îmi pare rău
Că ai făcut un înger tu din mine
Cînd pentru altu eu sînt zeu
Atunci sînt moarte pentru tine.

duminică, 1 august 2010

scuze amore

În mîinile mele stă inima ta
Croită din mii de sentimente
Legată cu vene ce trimit sînge spre ea
Tot prin ele curg şi regrete.

Mi-ai cerut inima mea în schimb
Credeai că ţi-o voi da şi eu
Chiar visai c-am să dau al meu nimb
În schimbul sufletului tau?

Scuze iubite, nu mă cunoşti destul de bine
Credeai ca te iubesc şi eu la fel?
Mă suni,eu nu răspund l-al tău apel
Nu te iubesc mai mult decît pe mine.

Şi-mi zici că pentru mine sari în foc,
Că ai să mori dacă nu eşti cu mine
Aduţi aminte iubirea-i doar un joc
În care eu mă joc cu tine.

Mă-ntrebi dacă am inimă şi eu?
Sa fi vărsat lacrimi măcar pentru o clipă?
Chiar vrei să ştii de al meu greu
Plîng doar cînd stau eu singurică.

Scuze amore azi vreau ca să te las
Îţi dau şi inima ta înapoi
Nu,eu nu te-am dus de nas
Nu-i viitorul pentru noi.

Îmi ţii morală tu acum
Că inima ţi-am dat-o necajită
Dar nu ţi-am aruncat-o-n drum
s-o las acolo părasită.

Azi mă belstemi să nu ştiu fericirea
Dar că un pic ai cam întîrziat
Mie  viaţa mia interzis iubirea
Găsind defecte in fiece băiat.

În mansardă

Mansarda casei noastre plin e cu de toate,
În el găseşti poveşti şi romane poate.
O boaghie de colb şi-o linguriţă de sclipire
Mansarda casei noastre plin e cu iubire.

În el îmi stă ladiţa cu file din poveste
Care stau în ea mîndre şi modeste
Acolo-am pus covrigii de la sărbatori
El ţine amintirea anilor trecători.

Iar mai încolo sînt şi nişte haine
De cînd eram şi eu ca o păpuşă
Păstrează-n ele mii de taine
Care renasc ca phoenix din cenuşă.

Uite în cutia neagră aşezate păturel
Stă rochiţa de fata mare aranjată frumuşel.
Pantofiorii îi găsesc cu-o cutie mai încoace
Cu rochiţa asta roz arăt super fii pe pace.

Mansarda casei noatre plin e cu de toate
În el găseşti tu amintiri şi nebunii de toate
O boaghie de vise de cind eram ştrengari
Mansarda casei noastre păstrează anii mei hoinari.