Doar doi

Ea. Mereu strictă și ordonată în toate,

       Grațioasă ca o pisică și ochii vicleni

      Și-a vândut sufletul, visele par a fi uitate

În păr anii au lăsat albele troieni...

El. Atât de elegant și-un pic mai neglijent

Cu-n zâmbet fin pe buzele-npietrite

Un ochi mai jucauș, unul mai atent

Iubirea-n a tot șters durerile-npânzite.

Ea. Trece cu vederea greșelile- o mie

Prea blajin îi e sufletul să fie supărat

Afară, în casă, la bucătărie,

Trece prin toate cu un greu oftat.

El. Des plecat cu trupu-n depărtare

Cu toate astea căldura lui e-aici

Noaptea-și sărută puii de culcare,

Având o poza de când erau mai mici.

Ea. Greul casei îl duce în spinare

Să-și crească puii mari, de ajutor

Nu a primit vreo diplomă de-onoare

Doar și-a instruit copii pentru zbor.

El. Vine-ncărunțit, ș-aprinde o țigară

Tăcut pare a fi, cu gându-n depărtare

Capul-i plecat în fața timpului ce zboară

Și doar copii îi mai aduc o alinare.

Ea. Nu mai poate coase, și fusul la pierdut

Ochii sunt mai triști, albastrul pare șters

Câte griji cât au fost mici ea a avut

Și pleacă toți când copii cresc.

Ea prea naivă așteaptă: poate vin;

Sâmbătă iar a copt plăcinte

El gata e s-aduca ș-un pahar cu vin

Ei n-au venit, iar soarele asfinte...