poezia

negasind cuvinte... punem un smyle. ne e frica sa spunem... si trimitem o inimioara.cand e on-line reactionam la fel ca si cum acea persoana e langa noi. nu stam pe ganduri si apasam enter, doar pentru ca degetele au invatat aceasta tasta. in loc de cuvinte trimitem un link, unde totul e spus deja. recunoastem un om dupa statusul pe care il are. credem ca cunoastem oamenii, uitand ca asta e doar in lumea virtuala.o lume in care zambetul nu mai conteaza,o lume in care poti spune ca totul e in ordine cu toate ca nu e adevarat si toti sa te creada. noi traim, invatam, lucram,mergem cu tranvaiul... pentru ca atunci cand vine noaptea, sa ne intoarcem in aceasta lume.o lume ce o construim singuri. o lume in care prietenii incap intr-o singura lista, in care poti sa stergi un om din viata cu o simpla tasta delete. e atat de banal si simplu...
am furat din castronu cu libertate cu polonicu,de asta nu m-am considerat nici o dată lipsită de ea.

duminică, 18 septembrie 2011

Doar doi

Ea. Mereu strictă și ordonată în toate,
       Grațioasă ca o pisică și ochii vicleni
      Și-a vândut sufletul, visele par a fi uitate
În păr anii au lăsat albele troieni...

El. Atât de elegant și-un pic mai neglijent
Cu-n zâmbet fin pe buzele-npietrite
Un ochi mai jucauș, unul mai atent
Iubirea-n a tot șters durerile-npânzite.

Ea. Trece cu vederea greșelile- o mie
Prea blajin îi e sufletul să fie supărat
Afară, în casă, la bucătărie,
Trece prin toate cu un greu oftat.


El. Des plecat cu trupu-n depărtare
Cu toate astea căldura lui e-aici
Noaptea-și sărută puii de culcare,
Având o poza de când erau mai mici.

Ea. Greul casei îl duce în spinare
Să-și crească puii mari, de ajutor
Nu a primit vreo diplomă de-onoare
Doar și-a instruit copii pentru zbor.

El. Vine-ncărunțit, ș-aprinde o țigară
Tăcut pare a fi, cu gându-n depărtare
Capul-i plecat în fața timpului ce zboară
Și doar copii îi mai aduc o alinare.

Ea. Nu mai poate coase, și fusul la pierdut
Ochii sunt mai triști, albastrul pare șters
Câte griji cât au fost mici ea a avut
Și pleacă toți când copii cresc.

Ea prea naivă așteaptă: poate vin;
Sâmbătă iar a copt plăcinte
El gata e s-aduca ș-un pahar cu vin
Ei n-au venit, iar soarele asfinte...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu