poezia

negasind cuvinte... punem un smyle. ne e frica sa spunem... si trimitem o inimioara.cand e on-line reactionam la fel ca si cum acea persoana e langa noi. nu stam pe ganduri si apasam enter, doar pentru ca degetele au invatat aceasta tasta. in loc de cuvinte trimitem un link, unde totul e spus deja. recunoastem un om dupa statusul pe care il are. credem ca cunoastem oamenii, uitand ca asta e doar in lumea virtuala.o lume in care zambetul nu mai conteaza,o lume in care poti spune ca totul e in ordine cu toate ca nu e adevarat si toti sa te creada. noi traim, invatam, lucram,mergem cu tranvaiul... pentru ca atunci cand vine noaptea, sa ne intoarcem in aceasta lume.o lume ce o construim singuri. o lume in care prietenii incap intr-o singura lista, in care poti sa stergi un om din viata cu o simpla tasta delete. e atat de banal si simplu...
am furat din castronu cu libertate cu polonicu,de asta nu m-am considerat nici o dată lipsită de ea.

luni, 13 septembrie 2010

întors acasă

Întors rănit din luptă
Cu zilele de ieri,
S-a oprit și ascultă
Cuvinte și tăceri.

Și-aceiași rană doare
Cum a durut și-atunci
Mergea pe vânt și ploaie,
Iar rănile-s adînci.

Iar scutul de-altă dată
Mâncat e de rugină
Durerea-i prea amară
Și inima e plină.

De-atîția ani la rându
A încercat să vie
Călătorea cu gândul
Închis în colivie.

Se simte-atât de singur
Strivit de demoni pare
Se scolă-ncet,nesigur
Ca rana rău îl doare.

Se scutură de greul
Armurii însângerate
L-așteaptă-n sat poporul
Iar podul îi desparte.




Un comentariu:

  1. Compliments for your blog and pictures included, I invite you to see the photo blog,
    CLICK PHOTOSPHERA

    Each week released a new album

    Greetings from Italy

    Marlow

    RăspundețiȘtergere